A fi sau a nu fi – mama singura?

In zilele noastre a fi o mama singura, nu mai reprezinta demult un stigmat. Sunt zeci de motive care te aduc in pargul asumarii acestui rol: o relatie sentimentala nu iti aduce satisfactie sufleteasca, dezamagiri repetate in dragoste sau chiar propriile tale greseli in viata…. si lista ramane deschisa.
Indiferent de motivul pentru care ai ajuns sa iti asumi acest rol, fara sa te casatoresti, sau chiar fara sa-i spui partenerului ca va fi tata, sau chiar mai rau sa ii ascunzi in mod deliberat partenerului faptul ca, copilul pe care il porti in pantece nu este al lui, trebuie sa dai dovada de spirit independent si de un curaj nemasurat pentru a reusi. Toate aceste sunt de apreciat, dar iti vei asuma cu adevarat responsabilitatea cresterii un copil, fara tata? Inainte de a lua aceasta decizie consider ca trebuie cantarite bine toate implicatiile si consecintele acestei hotarari si trebuie sa te asiguri daca, intr-adevar, esti capabila sa tii locul tatalui.
Trebuie sa fii constienta ca iti vei priva micutul sau micuta de iubirea de tata. In plus, tot tu vei fi cea care trebuie sa ii asigure copilasului un minim de confort material.
Prezenta unui barbat este foare importanta in viata unui copil… pe masura ce creste, personalitatea lui se va forma in functie de modelele de langa el.
In lipsa unui tata, va trebui ca tu sa asiguri echilibrul afectiv necesar dezvoltarii copilului. Daca este baiat, nu uita ca va trebui sa discuti cu el, asa cum ar face-o tatal lui. Nici daca este fetita „misiunea” ta nu este mai usoara. Fetele se ataseaza, de obicei, destul de mult de tatici. In plus, va trebui sa fii mai severa, pentru ca esti si mama si tata.
Inaine sa ma casatoresc sustineam cu convingere ca eu POT fi o mama singura, chiar imi doream cu ardoare acest lucru. Acum, casatorita si insarcinata in 17 saptamani realizez ca fara sprijinul sotului meu mi-ar fi fost cumplit de greu; probabil as fi cedat demult… si totusi suntem abia la inceput….
Toate experientele noastre de pana acum m-au facut sa inteleg ca a fi o mama singura este mai degraba o misiune decat un rol.
Acum realizez ca, negandu-i copilasului meu dreptul de a avea un tata, as fi facut o enorma gresala, pe care probabil nu mi-ar fi iertat-o niciodata! … sau, mai corect spus, nu mi-as fi iertat-o eu.
A fi o mama singura implica multe sacrificii, si totusi exista mame eroine, care si-au insusit de voie sau de nevoie acest rol si care reusesc sa indeplineasca cu succes misiunea de mama singura!
Cantareste bine toata situatia inainte de a iti asuma rolul de mama singura! Copilasul tau nu are nici o vina!