Update

Long time, no post…. A fost pur si simplu un concurs de imprejurari: probleme cu conexiunea la net, emotii mari din partea bebelinei noastre, medicamentatie ce provoaca somnolenta,  sarbatorile … si nu in ultimul rand, indispozitia mea…

Multumim tuturor pentru urarile de sarbatori, pentru ca ati fost langa noi in clipele grele, pentru TOT! Recunosc ca inca sunt surprinsa de caldura si de omenia voastra, a prietenilor nostri blogosferici!

Cel mai important este ca, in ciuda tuturor problemelor mele bebelina noastra este SANATOASA! 😀 … si da, la morfologica din 4.12.2009 am aflat ca asteptam o bebelina!  Am ramas fara cuvinte amandoi; doar ce ma asezasem pe pat, si in nici jumatate de minut de cand doctorul a inceput sa plimbe sonda ecografica pe burtica (de fapt burtoaie) mea, ne-a intrebat : Cum o cheama pe domnisoara? … am ramas blocati. Cu greu am reusit sa indrug: Maria! Maria si mai cum? a venit replica doctorului. Maria si atat, am raspuns eu. … Maria Cojocaru. Apoi au urmat masuratorile si verdictul: totul e perfect! 😀 Avem o fetita grasunica (pe 31.12.2009 cantarea deja 1,2kg) si lungana … femurul este mai dezvoltat cam cu 2 saptamani fata de restul masuratorilor. Am iesit din cabinet si ne-am imbratisat cu ochii in lacrimi; lacrimi de fericire! … si prima replica a viitorului tatic a fost: „Trebuie sa invat sa ma joc cu papusile, iubita mea?!?” … tot el a fost cel care, dupa cateva ore si-a dat si replica: ” … sau pot sa-i fac casute pentru papusi!” 🙂

Linistea nu a durat mult, deoarece la cca 2 saptamani de la acest frumos episod, ne aflam iarasi la spital. Nu cred ca voi putea uita usor acele momente: lacrimile de disperare si furtuna din sufletul meu. Ma temeam pentru viata bebelinei noastre si disperam in fata sentimentului de neputinta – neputinta de a face ceva pentru viata puiului meu. Am avut noroc, ca in toate acele momente sotul meu nu m-a lasat singura nici o clipa; a stat neclintit si a vegheat asupra noastra. Citeam disperarea neputintei si pe chipul lui si asta parca ma facea sa ma simt vinovata. Vinovata pentru ca nu ii puteam garanta ca bebelina noastra este bine, ca va fi bine in continuare sau ca, corpul meu nu o va respinge…

… au trecut si acele clipe cumplite, si ne-am „concentrat” asupra Craciunului: eu in pat si el sarcul alergand in toate directiile pentru a face din primul nostru Craciun in familie, un Craciun perfect. Si a reusit! A fost un Craciun de vis! … chiar daca am stat mai mult intinsa, am fost inconjurata de familia mea, de prieteni. A fost o atmosfera placuta care ne-a incarcat inimile cu liniste. Armonia a fost cea care a guvernat primul nostru Craciun in familie. … la fel a fost si cu Revelionul… doar ca atunci am primit bilet de voie si am petrecut la niste prieteni. E adevarat ca tot in Bucuresti si ca am stat doar cateva ore, dar macar am schimbat peisajul 🙂

Era sa uit! Am incheiat anul 2009 cu imaginea bebelinei noastre in gand: pe 31.12.2009 la ora 14.00 am fost la consult si ne-am delectat cu imaginea ecografica a bebelinei noastre. 🙂

Am mai avut parte de cateva zile de liniste dupa care rinichii mei au inceput sa-mi joace feste si m-am ales cu o criza de rinichi de toata frumusetea. Acum a trecut si asta, iar de maine voi incepe iarasi sa merg la birou pentru a finaliza ce am de finalizat si pentru a imi preda activitatea inainte de intrarea in prenatal. Cred ca cel tarziu la jumatatea lunii februarie voi intra in prenatal. Sper ca pana atunci sa nu mai avem parte de emotii din partea bebelinei noastre!

Pe langa toate acestea, am ramas cu un gust amar in urma experientelor pe care le-am avut cu sistemul medical si de conditiile inumane pe care le ofera celor care cotizeaza lunar la sistemul de asigurari de sanatate si ma gandesc din ce in ce mai serios sa apelez la o clinica particulara pentru nastere.

Un alt eveniment al sfarsitului de an 2009 care s-a dovedit o surpriza minunata a fost concursul organizat de abramburika. Maria a primit primul ei cadou de la Mos Craciun, un cadou pe care inca nu l-am deschis pana acum (decat partial – l-am scos din cutia de transport si astfel am avut acces la felicitare si la micul cadou ce ii va alina Mariucai durerile de burtica), dar care a stat cumintel sub brad si pe care il vom pune acolo si anul urmator, cand Maria isi va putea deschide singurica cadoul de la Mos. Le multumim pe aceasta cale Franceskai si lui Benjamin (care au fost Mosul nostru blogosferic) pentru tot ce a facut pentru noi, dar si Biancai Nesiu-Bedreag, care a fost ajutorul din Romania al Mosului nostru.

Facand un bilant al anului 2009, acesta s-a dovedit a fi un an plin, care mi-a schimbat total viata:

– m-am integrat intr-un colectiv minunat (mi-am schimbat locul de munca in decembrie 2008)

– mi-am intemeiat o familie, in adevaratul sens al cuvantului: intai casatoria iar la foarte scut timp, bebelina!

– am consolidat prietenii vechi si mi-am facut prieteni noi, inconjurandu-ma astfel de oameni minunati pe care ii apreciez enorm si carora le multumesc pentri ca exista in viata noastra

– am descoperit o comunitate virtuala de oameni minunati care ni s-au lipit de suflet – voi toti cei care ne cititi si pe care va citim si noi la randul nostru cu deosebita placere

Pe scurt, 2009 a fost un an al vitezei si al schimbarilor in bine!

Pentru 2010, mi-am propus sa:

– ma eliberez de stres

– ma implic mai mult in viata de familie

– fiu o mama buna

– sa fiu un bun parinte spiritual pentru prietenii nostri pe care urmeaza sa ii nasim pe 24.07.2010

Anul 2010 a debutat cu o veste ce a produs mare bucurie in familia mea: pe 19.09.2010 va avea loc cununia religioasa a surorii mele, Mihaela! 😀

… si cam atat cu vestile importante din ultima perioada.

Va dorim tuturor un An Nou, mai bun, plin de bucurii impliniri!

Articole pe aceeasi tema

10 comentarii

  1. Off… ce bine e cand toate se termina cu bine. Este atat de frumos sa fii inconjurat de oameni dragi! Multa multa sanatate in continuare pentur toti 3.

  2. Sa fiti sanatoase si sa aveti grija de voi! Ma bucur ca sunteti bine. Un an 2010 cel putin la fel de bun ca si 2009 🙂

  3. Hai mai…chiar ma speriasem ca nu mai scriai nimic! Sa fie intr-un ceas bun…sa aveti o fetita frumoasa, cuminte si mai presus de orice sanatoasa. De iubire nu vorbesc pentru ca deja v-a „inundat” dragostea pentru Maria….sa aveti un an bun si plin de impliniri! Mai rezista putin…hai ca mult a fost…putin mai este! Ti-am mai spus eu acum multa vreme ca vei tine in brate un bebelus minunat! Curand…
    Va pup

  4. bien ca sunteti bine, am tot avut gandul indreptat catre voi, initial mi-am facut griji, apoi am asteptat sa reveniti, stiam ca se va intampla intr-o zi.Bine ca sunteti ok acum, sarcina usoara in continuare si multi pupici bebelinei cu tenisi rosii 😀

    1. multumim frumos! Va dorim si voua un an nou plin de impliniri (si aici e inclusa si bebelina pe care ti-o doresti)! V-am vizitat astazi si am vazut ce mari ati crescut!!! E incredibil cum zboara timpul! Guguluful tau este un dulce!!!

  5. Nu stii cat am asteptat o veste de la voi!!! Sa aflu ca sunteti bine. Bianca spunea atunci la mijloc de decembrie ca sunteti bine dar eu parca am „cobit”…. imi pare rau ca ati fost in spital dar hei! o sa aveti curand o mandrete de Maria. WOW! Si cata rabdare pe voi; abia la anul vreti sa desfaceti cadoul? Adica in decembrie!
    Va urez un an nou bun si linistit, cu sanatate! O sa fie oricum memorabil caci vine Maria pe lume. Sa fie intr-un ceas bun!

    1. Multumim inca o data, pentru tot! Recunosc ca prezenta Biancai, ca mesager al vostru, m-a emotionat tare mult. Incercam sa fiu tare, dar recunosc ca a fost foarte dificil!
      Am decis sa nu deschidem acum cadoul, deoarece ideea concursului era de a face o bucurie unui copil, si ii vom lasa micutei noastre bucuria de a rupe ambalajul cadoului si de a descoperi singurica ce este inauntru. In plus, nici noi nu suntem chiar in ceata… felicitarea voastra ne-a deslusit misterul ce sta ascuns in cutiuta ce isi asteapta destinatara 😉
      Un an plin de impliniri, care sa va gaseasca uniti si sanatosi!