Mersul – rama

Mai toate articolele de specialitate sustin ca mersul copiilor se dezvolta in doua etape: mersul de-a busilea si mersul in picioare, bineinteles, prima nefiind obligatorie, caz in care copii incep sa se deplaseze un pic mai tarziu.

Se spune ca mersul de-a busilea este experimentat de copiii intre 6 si 9 luni, dupa care acestia incep sa se deplaseze in picioare.

Eu zic ca mai exista o etapa a mersului: mersul-rama, pe care Maria se tot ambitioneaza de cateva zile sa il puna in practica.

Daca o punem pe burtica, dupa ce sta cateva secunde bune sprijinita in coate si face o scurta recunoastere a zonei, incearca sa treaca si la explorarea acesteia. Si da din picioruse si din coate de zici ca inoata pe uscat, iar cand realizeaza ca nu poate sa puna in practica aceasta tactica, pune caputul jos, sprijinit in barbie, si incearca sa isi traga cumva corpul cu ajutorul barbiei. Miscarile acestea ma duc cu gandul la modul in care se deplaseaza o rama. 😀

Aseara, am incercat sa imortalizam incercarea Mariei de a se deplasa, insa nu am reusit sa surprindem si faza cu barbia:

Uitasem sa spun ca, atunci cand nu-i iese cum vrea ea, Maria face mici crize de nervisori: agitatie, planset si … urlet. 🙂 Ambitioasa de mica, n-am ce zice! 😉  Nervisorii de ambat ai Mariei, l-au induiosat pe taticul ei, care i-a dat o manuta de ajutor si astfel a reusit printesa lui taticu’ sa inainteze un picut. Un pic mare, pentru cele nici doua luni ale ei… si pentru orgoliile noastre de parinti.

Articole pe aceeasi tema

16 comentarii

    1. 😉 ajutorul, ca ajutorul, dar exalta si o ridica in slavi de mai-mai il credeai ca merge copilul de-a busilea! 😀 😀

  1. Mai, mai, ati facut si filmulete! Primele postate pe blog. Sa stii ca si la noi a fost evolutia la fel. Cu ambitia de a se ridica cu orice chip za seim. Acum e bine, sa vezi cand o creste! Esti tu curioasa sa o vezi mergand de p-acum dar eu zic sa profiti de timpul asta. Acu’ mai poti sa faci o curatenie fara sa te „ajute” piticul, mai poti sa tii o carte pe raftul de jos fara sa ti le „citeasca” pana nu mai ramane o fila-ntreaga. :))
    Pupici.

  2. @povesteadarieinicole: ei…nu tipa chiar asa de rau. de fapt ar vrea, dar imediat suntem acolo si ii explicam. Imi place cum tace si se uita atent si face ceea ce ii arati… asa cum poate

  3. Nu pot sa o vad, dar sunt convins ca se va simti in orice mediu ca pestele in apa:)
    Cat priveste filmarea… pana la urma ma gandeam sa cumpar vreo 20 de camere pentru a le lasa sa filmeze totul…oricand…

    1. iti inteleg tendintele a la Big Brother! 😉 si imi dau seama ca Matei este mai darnic decat Maria la capitolul scene pentru Filmoteca de Aur. 🙂 … da’ va ajungem noi din urma! 😉

      1. eeeei…ideea este ca Matei nu prea ne permite s ail filmam… Poza da! Dar la film vine repede la camera si daca nu i-o dau sta exact cat s anu pot filma nimic. ba cu spatele, ba nu mai face ce ma amuza… Si da! stiu ca ne va ajunge din urma. Matei abia asteapta. Ca poate ne-om cunoaste si noi vreodata. Sau ei…
        PS: rasu plansu ar fi ca Ioan Matei B sa aiba o colega Maria C colega de clasa de liceu/facultate…. Si sa isi povesteasca ce parinti trazniti au ca le-au facut blog:P

        1. chiar ca a sortii! 😀 😀 😀 … dar la capitolul parinti trazniti, familia B castiga detasat! 😉 … noi macar avem un blogulet de familie (da… ca are si tata lu Maria 2 postari) … in care, ce-i drept, povestim si despre caznele la care mai supunem uneori copilu’ … da voi ii puneti copilului cuvinte in gura! E drept ca sunt texte bine gandite create de o minte bogata si geniala…. dar muuulllt mai traznita decat a noastra. In sens admirativ, desigr! 😉

          In alta ordine de idei… nush ce are blogu’ lu’ Matei da nu il puteam adauga in blogroll din Informatii despre blog>Adauga la Blogroll (am incercat de 3-4 ori in ultima saptamana), si nici erori nu dadea, asa ca pana la urma l-am introdus manual.

          1. „Ei… lasati ca tata nu are minte asa geniala… Multumim, dar eu cred ca este vorba de… nu stiu cum sa spun… genialitatea mea” – spuse Matei

            1. nici nu ma indoiam de acest lucru! Asa tata, asa fiu! 😉 Doar „datoria” voastra, a urmasilor, este sa ne depasiti, nu? 🙂

  4. Of ca de cand asteptam filmulete cu pitica .Este minunata!! Ce broscuta grasunica!Ce pedaleaza ea de zor :D.Au ambitia cat casa de mici , se pare ca e generala treaba :D.Stai sa vina perioada critica in care vrea sa faca dar nu poate , poate sa faca dar nu i iese sa vezi atunci nervi si tipete.Noi stim :D.Pupam

    1. pe de o parte, abia astept sa stim si noi 😉 pe alta parte, deja imi pare ca timpul zboara foarte repede si parca as vrea sa am si eu ocazia sa savurez un pic toate aceste clipe alaturi de Maria…