Inca dinainte de nasterea Mariei am cochetat cu ideea achizitionarii unui sling, dar lista de pro-urilor era aproximativ egala cu cea a agrumentelor contra, asa ca nu am achizitionat inca un sling. Preferinta Mariei pentru statul in brate, musai in timp ce purtatorul ei se plimba, a fost argumetul decisiv in favoarea achizitionarii unui sling! Am ales unul dintre slingurile din colectia „No fitze” de la SpurNatur. 😀 Abia astept sa primesc coletul si sa plimb printesica cu minunatia de sling! 😀
Cum sa iesi viu dintr-un spital romanesc
Articolul de mai jos l-am gasit pe gumibobo, si nu am rezistat tentatiei de a-l prelua. E demential. Trist si aproape adevarat! Lectura placuta. 🙂 Ghid de sfaturi practice despre cum să ieşi viu dintr-un spital din Romania A dat boala în tine şi te-a mîncat undeva să te duci la spital în loc să iei un pumn de antibiotice ori să-ţi storci singur coşul de pe fund? Ei bine, moşule, s-ar putea s-o mierleşti. Ca să scapi viu dintr-un spital românesc, care, culmea, se poate chema, cinic, Filantropia, şi nu, onest, IML, îţi trebuie nu doar noroc de jucător rusnac de ruletă, ci şi un pic de şcoală a vieţii. Aşa că ia aici şi citeşte, cît încă mai vezi cu ochiul liber, cîteva sfaturi practice culese de pe patul de suferinţă! Şpaga Tehnica înfiptului la buzunarul de la halat e primul lucru care îţi asigură supravieţuirea. E o […]
In cautearea timpului pierdut…
Da, pierdut, nu trecut… Ramasesem datoare Adelei cu o calatorie printre amintirile mele din copilarie… Iata ca 1 Iunie 2010 mi-a oferit, din pacate, sansa sa ma reintalnesc cu mai toti prietenii mei din copilarie. Nu ne mai revazusem de mult in formula atat de completa, chiar daca acum locuiesc acolo unde am copilarit… Pana la 7 ani, am crescut la bunici: in cartierul Bucurestii Noi. Am fost cam singura fata din grupul celor apropiati de varsta mea… mai exista si Simona, dar ea venea numai in vacante… Datorita acestui fapt, la care se adauga lipsa unui baiat in familie, mi-am asumat rolul de baietoi, pe care l-am jucat exclusiv pana pe la 12 ani; apoi m-am domnisorit, dar ceva reminiscente din fetita baietoi, inca mai persista si acum. 🙂 Bunicul si bunica, sau ma’mami si tatutu asa cum le spuneam, mi-au fost precum parintii. Niciodata nu am facut diferenta […]
Duminica seara: Mariei i-e rau
Dupa frumoasele ore petrecute in parc, iata-ne ajunsi si acasa. Taticul putin obosit, Maria vesela si cu chef de joaca iar eu, fericita pentru ca finalul zilei, ne-a gasit impreuna – fericiti. Pana acum, nimic nu prevestea ceea ce avea sa urmeze. Pitica a adormit, iar noi ne-am retras in bucatarie pentru a sta la o tigara de vorba in timp ce spalam biberoanele si ii pregateam taticului biberonul pentru dupa baita. De obicei, Maria adoarme in jur de 19:00-20:00, iar noi o trezim pe la 21:30-22:00 pentru a o pregati pentru baita. Duminica seara, insa nu a fost asa. Abia am apucat sa terminam cu biberoanele, cand o auzim prin interfon agitandu-se. Mergem la ea: era treaza. Ne zambea din patut, bucurandu-se ca ne vede. Am schimbat-o, crezand ca acesta a fost motivul pentru care s-a trezit. Scaunul un pic cam moale, dar nu ingrijorator. Am dat fuguta si […]
Duminica
Daca tot am povestit in postarea anterioara despre planurile noastre de Duminica, revin cu detalii despre ce am reusit sa infaptuim din tot ce ne-am propus. Dimineata trebuia sa ajungem la McDonald’s la ziua lui Rares, baietelul nasilor nostri, care era sarbatorit in avans cu ocazia celor 5 anisori pe care ii implineste pe 1 Iunie. … dar domnul Cojocaru, care oricum nu participa la petrecere deoarece la 12 avea de sustinut niste examene de evaluare, s-a gandit sa faca un gest frumos pentru sotia sa, si m-a lasat sa dorm! 🙂 Stiu, am un sot foarte grijuliu si protector , insa trebuia sa ajungem la petrecere la ora 10, iar scumpul meu sot m-a trezit la 11:00! 😀 N-a fost mare bai, ca Mariuca oricum e mult prea mica pentru a putea intelege ceva din petrecerea unor pusti de 5 ani, asa ca ne-am mobilizat si ne-am pregatit sa […]