Cazul Giulesti – tragedie -da, drama nationala – nu!

Sunt socata. Jur! Pur si simplu nu pot intelege CUM este posibil sa  compari moartea micutilor ce s-au stins in tragedia de la Giulesti cu …. un avort!!!!!!!!!!!!!!!!!

Desi se numara printre cei pe care ii citesc frecvent, atat Dan Tanasescu cat si Alter Ego Blog, au lansat o ipoteza care m-a socat. Nu inteleg cum este posibil sa compare sau sa asocieze in vre-un fel tragedia de la Giulesti cu un avort facut la cerere. Nu inteleg cum e posibil sa condamne faptul ca fetusii avortati nu sunt plansi precum sunt cei ce au pierit in tragicul eveniment de la Giulesti!!

…. dar fiecare are dreptul sa gandeasca si sa se exprime dupa bunu-i plac:

– „Sa stingem luminile pentru ingerasi„, Dan Tanasescu

– „Mortii despre care nimeni nu vorbeste„, Alter Ego Blog

Eu consider ca ceea ce s-a intamplat la Giulesti este o drama nationala! Atunci cand personalul medical petrece si iti lasa copilul sa moara, este o drama nationala!

Oameni buni, haideti sa fim oameni si sa ne comportam ca atare! … sau noi, romanii nu putem sa fim OAMENI decat daca ni se intampla astfel de drame, personal??!!??

Articole pe aceeasi tema

18 comentarii

  1. S-a deviat asa de mult,incat nu am citit toate posturile.Chiar nu e deloc la subiect,de asta nu l-am citit,e o treaba complet separata.
    Ideea e ca si eu cred ca e o drama nationala.NU cei 5 bebelusi morti(sa dea Dumnezeu sa nu fie mai multi)ca indivizi,ci situatia in sine.Pentru ca nu sunt singurii care au murit din cauza sistemului defect,din cauza unor cadre medicale indiferente.E o tragedie nationala,pentru ca sunt INCA 5 victime adaugate la…..cate…..miile de victime de pana acum?Si aici nu e vb numai de bebelusi.E vorba de adulti,copii mai mari,adolescenti,batrani.Cazul asta ne-a intrigat si infuriat mai mult decat altele pentru ca a fost si este vorba de niste fiinte nevinovate,complet nevinovate si care,mai mult decat atat,nu au avut cum sa ceara ajutor.E vorba de un tablou intreg.E pacat ca a trebuit sa se ajunga aici ca sa se traga un semnal de alarma.
    Dar stiti ce e mai crunt?Ca totul se va uita.Sunt convinsa.Si totul va fi la fel cum a fost pana acum.exact ca in India.Au murit bebei arsi,s-au scandalizat toti……insa dupa un an au mai murit iar,tot arsi.
    Deci pe scurt,nu se face caz numai de incidentul de la Giulesti.Toata lumea spune la fel : ca nu sunt singurii,ca au mai fost foarte multi si ca vor mai fi.

  2. @Carlitos: Văd că s-a deviat mult de la subiect sau nu s-a înţeles. Aici nu militează nimeni anti-avort şi nu condamnă nimeni pe cineva. Ideea era că problema avorturilor este o tragedie mai mare decât cei 5 copii care au murit accidental şi cu toate astea se face mai mult caz de incidentul de la Giuleşti.

    1. Da, mea culpa, am deviat de la subiectul postului (nu însă și de la cel al comentariilor anterioare). Știu că am fost off-topic și că am luat-o pe arătură pe o temă care are nevoie de milioane de cuvinte. Sunt proaspătă mămică, sunt afectată de cele ce se petrec în țara asta și probabil mă las prea ușor dusă de val.

      Însă am înțeles, să nu te îndoiești. Nici eu n-am militat pro-avort, nici alții anti-avort… Ideea, pentru mine, este că de la început problema avorturilor și incendiul de la Giulești sunt două chestiuni separate, care n-au ce căuta într-o discuție cu termen de comparație. Ce-are a face sula cu prefectura (vorba românului)? Cum spunea chiar Gabi, ce-are a face o decizie personală asumată și tolerată de lege – în cazul acesta avortul, cu uciderea din culpă a copilului tău născut, de către cineva aflat acolo tocmai pentru a-l proteja și a-l ajuta să câștige lupta cu viața?!

      Și eu consider, din motivele expuse de Alina, că cele întâmplate la Giulești sunt PARTE a unei drame naționale de o mult mai mare amploare.

      Și nu consider, în același timp, că 100.000 de avorturi la cerere, anual, constituie o dramă națională. Poate 100.000 de femei inconștiente sau total dezinformate, da. Aceasta ar putea fi o dramă națională de care se fac responsabile Ministerul Educației, cercetării, tineretului și sportului + Ministerul muncii, familiei și protectiei sociale + Ministerul Sănătății, toate la un loc! 😀

  3. Eu mă bucur, într-un fel extrem de dureros, că avortul este legalizat.

    Să mă pedeprească Dumnezeu (în care cred și am încredere) pentru vina de a face asemenea afirmații. Iar cei care aleg avortul îsi asumă, voluntar, această decizie precum și consecințele ei morale. Nu avem noi dreptul să judecăm.

    Dar! Dacă cele 100.000 de avorturi reprezintă o cifră reală, atunci poate că e mai bine să existe 100.000 de avorturi la cerere, decât 100.000 de copii – anual! – care să crească abandonați, neglijați, abuzați sau ca un ghimpe în coasta părinților. Și nu-mi spuneți că, vezi-doamne, miracolul de a-ți ține în brațe copilul nou-născut îi face pe toți părinții să-și schimbe perspectiva! Nu e deloc așa! Există și excepții fericite, sigur, însă mai devreme sau mai târziu acele persoane forțate de împrejurări să devină părinți vor ajunge să arunce asupra copilului întreaga vină pentru toate eșecurile lor în viață!

    Dacă nu-ți dorești un copil în acel moment, ce e mai bine?! Să-l faci doar pentru că așa e bine moral sau pentru că te obligă legea, să nu-l iubești, să n-ai cu ce-l crește, să n-ai un tată pentru el, să-l neglijezi, să-ți ratezi toate șansele de realizare în viață (pentru cei care pun preț pe acest lcuru)?! Și nu vorbesc acum la modul egoist, al adultului încurcat de venirea pe lume a unui copil neplanificat (ca să nu zic nedorit), ci al acelui copil care va purta o viață vina de a se fi născut din oameni incapabili să fie buni părinți!!!

    Din punctul meu de vedere, mai bine să fie 500.000 de avorturi anual – sau câte e nevoie, iar restul copiilor să fie doriți, să crească fericiți și să se bucure de șanse reale de a avea o familie alături!

    Pe mine mă doare mai tare, ca mamă, să văd copii neglijați, copii triști, copii ce tânjesc după un gest de afecțiune de la părinții lor prea ocupați să-și îngroape zilele la job, copii lăsați să crească în brațele bonei pentru ca mama și tata să poată face bani să-i îngroape în jucării sau doar să pună o pâine pe masă…

    Să mai dau exemple?! Copii mutilați de proprii părinți și puși la cerșit, copii născuți cu afecțiuni medicale și abandonați în spitale, copii făcuți doar pentru a primi indemnizația, copii rahitici, anemici – pentru că nu primesc nici hrana de bază, copii ce cresc fără tată, pentru că tata a fost un oarecare, o greșeală a tinereții etc., etc., etc.

    De ce să facem copii dacă nu-i dorim și nu ne putem asuma rolul de a-i crește?!

    Cei care propovăduiesc cu atâta înverșunare pedeapsa divină își pot asuma, oare, rolul de a susține moral, afectiv și financiar creșterea acestor copii nedoriți? Sunt pline forumurile de copii de sfaturi binevoitoare, gen „nu fă avort! te ajutăm noi cu hăinuțe, cărucior, bani etc.” … Am o veste tristă: un sac de haine nu ajută la nimic, atunci când e vorba de a-ți asuma responsabilitatea de a crește un copil minim 18 ani.

  4. Dar de ce trebuie sa apelam la avort cand in majoritatea cazurilor se poate evita acest lucru prin contraceptie (masculina sau feminina, nu conteaza cum) ?! Sau e mai economic ? Un chiuretaj costa mai putin decat o duzina de prezervative ?

    1. Care e, totuși, diferena dintre contracepție și avort?! Diferența din punct de verede religios, sau moral…
      Din câte știu eu, există culte care condamnă în egală măsură folosirea oricărei dintre cele două metode, ca proces de întrerupere, sau mai bine zis de interpunere între împerecherea a doi indivizi și voința divină sau, mai bland spus, pentru care actul sexual are finalitatea clară de a procrea.
      Că unele religii au găsit o cale de mijloc, gen „hai că nu-i așa mare baiul dacă te protejezi contraceptiv, fie!”, pe mine nu mă convinge d.p.d.v. religios. Cred că la momentul scrierii Bibliei nu știa nimeni de pilule contraceptive și nici n-a avut loc un troc cu Dumnezeu pe tema asta. Grobian spus, ori vrei să urmezi calea Domnului și lași să vină pe lume câți copii ți se dau să faci pe parcursul unei vieți, ori decizi că vrei să te **** fără grijă și, dacă nu vrei copii, nu-i faci, indiferent de mijloace, și-ti asumi aceste decizii în fața propriei conștiințe și în fața lui Dumnezeu. Dar socoeală în fața opiniei publice formată din X-ulescu și Y-ulescu, personaje militante anti-avort, nu înțeleg de ce trebuie să dăm.

      Pentru cei care nu gândesc în termeni de rentabilitate financiară, pentru cei care accidental pățesc asta (să zicem că s-a spart prezervativul, chiar dacă intenția era de a te proteja, sau te păcălește prietena că se protejează, când ea a uitat să-și ia pilula etc.), pentru cei neinformați, pentru cei inconștienți… da, poate că un amărât de avort odata la câteva luni e o mai mică bătaie de cap decât grija de a te proteja de fiecare dată. Incredibil, dar există și asemenea persoane și nu sunt puține. 🙁
      Altfel n-am avea atâtea avorturi, ci doar o piață de desfacere a produselor contraceptive extrem de prosperă.

  5. Daca m-ai fi citit cu mai multa atentie ai fi inteles ca nu compar tragedia de la Maternitatea Giulesti cu drama avortului. Doar ca nu mi se pare firesc ca atat in blogosfera, cat si in mass-media traditionala sa exploateze durerea celor 11 familii de dragul audientei.

    Si asa cum spunea si dl. Dan Tanasescu in ambele cazuri e vorba despre moarte (Vlahuta spunea „Nu de moarte ma inspaimant ci ne vesnicia ei”), in primul caz e vorba de neglijenta in cel de-al doilea caz e vorba de prunc-ucidere un gest deliberat.

    Si ca sa inchei vreau sa citez (citez ideea) un lucru citit in opera lui Dostoievski: o crima singulara pe timp de pace este condamnata cu ani grei de inchisoare dar crima colectiva din vremea razboaielor este trecuta cu vederea… acum avem cel mult 11 morti, daca cei ramasi in viata nu supravietuiesc, dar in anul 2009 am avut peste 100.000 de avorturi in Romania.

    Ce ti se pare mai crud ? 11 copii morti din cauza personalului medical sau 100.000 de copii ucisi chiar de mamele lor ? Sunt lucruri tragice ambele situatii dar despre ultimele nu vorbeste nimeni si societatea le considera firesti… nu drame, nu tragedii, nu ceva condamnabil…

    PS: Iti scriu din perspectiva de parinte a unui baietel de 6 luni si jumatate care timp de 5 luni a trecut printr-o drama in care doar Dumnezeu mi-a fost alaturi…

    1. Ma simt pe vremea comunismului, sau la un soi de seminar…. Avortul este legalizat. Nu spun ca sunt de acord, dar nici ca nu sunt… Nu vreau sa discut despre moralitatea gestului, insa este legal!! De ce va treziti acum, dupa 20 de ani de la legalizarea lui sa condamnati acest lucru??? De ce nu s-a condamnat atunci?? Felul in care privesti avorturile, este la libera-ti optiune, insa ceea ce s-a intamplat la Giulesti nu a fost alegerea acelor familii.
      Drama de la giulesti este o tragedie a sistemului sanitar romanesc. Si tu la randul tau ai un copil… Nu te sperie gandul ca exista o sansa cat de mica, sa fi pus in locul acelor familii?? Asta e tragedia! Nu e un accident, este indolenta, neatentie, lipsa de omenie!!! Regret ca ati trecut prin momente grele, insa Dumnezeu v-a fost alaturi si (inteleg) acum sunteti bine. Nu vreau sa imi inchipui cum ar fi ca eu sau tu sau orice alt om sa fie nevoit sa treaca printr-o astfel de experienta: lasi copilul in grija celor care trebuie sa il ajute sa castige lupta pentru viata, iar neglijenta lor ti-l omoara sau ti-l mutileaza pe viata….
      Sa ne bucuram ca avem copii sanatosi si ca sunt langa noi!! … si sa le multumim celor 11 familii, care prin pierderile suferite si prin calvarul la care sunt supusi, asigura o baza pentru ca noi, toata Romania, sa beneficiem de servicii sanitare mai bune. Sa le multumim pentru jertfa si sa le cinstim memoria pentru ca sunt cei sacrificati pentru binele unei intregi tari… caci cele cateva mii de posturi care vor fi deblocate, nu se vor debloca doar la Giulesti, sau doar in Bucuresti ci si in Brasov, si in tot restul tarii.
      E u semnal de alarma care trebuie exploatat la maxim. Bine fac cei din mass media ca transmit mult pe aceasta tema, pentru ca altfel nu s-ar mai intampla nimic… iar vinovatii s-ar bucura de linistea la care nu mai au dreptul.
      Eu zic ca in astfel de momente e cazul sa ne aratam solidaritatea, ca natiune! Acei parinti nu trebuie sa lupte singuri impotriva sistemului. Intrega tara trebuie sa fie alaturi de ei. Vinovatii nu mai trebuie sa scape nepedepsiti! Trebuie sa aratam ca suntem uniti si ca nu mai „e loc” sa isi bata joc de noi, cei care din prostie, i-am pus acolo unde sunt!

      In priviinta avorturilor…. nu sunt un exemplu de moraliate, chiar daca nu am trecut prin asemenea situatie ( decat terapeutic – o lipsa de acolire, ce a condus la pierderea spontana a sarcinii) …. chiar daca am luptat enorm sa o am pe Maria si am stat la pat, prin spitale cu tratamente perfuzabile administrate saptamani in sir… nu pot sa arunc cu piatra intr-o femeie care decide sa intrerupa o sarcina. Nu sunt de acord cu avortul, dar daca legea permite aceste interventii atunci fiecare mama si chiar si tata trebuie sa suporte conscintele morale ale acestei decizii….

      1. si inca ceva…. chiar te-am citit cu atentie, zic eu… tot ce am spus a fost ca sunt contrariata de punctele voastre de vedere, pe care nu le contest si nu vreau sub nici o forma sa le schimb. E deptul vostru sa va exprimati ideile, la fel cum este si dreptul meu, sa spun ce gandesc… atat. Asta nu schimba cu nimic faptul ca imi pace cum scrieti, chiar daca exista si puncte de vedere diferite. 🙂
        Multa sanatate voua si familiilor voastre.

        1. Parerea mea despre avort o gasesti aici http://blog.alter-ego.ro/personale/sunteti-pro-sau-contra-avortului/ e mai veche de un an.

          Te rog sa recitesti ultima parte a articolului meu „Mortii despre care nimeni nu vorbeste” – ultimele 2 paragrafe inainte de post-scriptum. In luna a 4-a de sarcina bebelusul a fost diagnosticat cu Congenital Cystic Adenomatoid Malformation si recomandarea medicilor a fost de avort terapeutic. Bebelusului i s-au dat zero sanse de supravietuire dupa nastere, cica va trai doar cateva ore sustinut de aparatele de ventilatie. Ni s-a sugerat sa mergem la o clinica din afara doar ca n-am avut resursele financiare pentru a o face si solidaritatea umana de care vorbesti a fost doar o teorie cand a venit vorba de pus in practica.

          Trebuia sa ne nastem la maternitatea Giulesti dar ulterior ne-am nascut la maternitatea Polizu. Am respirat singuri la nastere si nu a fost nevoie sa apelam la ventilare artificiala. Am fost transferati la Budimex si in a 10 zi de viata am fost operati. Acum traim doar cu un singur plaman, cel drept si o foarte mica parte din cel stang.

          Toata lumea ne-a spus ca suntem nebuni ca vrem sa pastram copilul dupa ce a fost diagnosticat cu Congenital Cystic Adenomatoid Malformation, este evidenta SOLIDARITATEA… acum gandeste-te cati fetusi sanatosi tun sunt lepadati de femeile (mame nu pot fi numite) care aleg avortul in loc de contraceptie.

          1. Am citit. Repet, personal nu sunt de acord cu avorturile. Nu in vremurile noastre in care exista metode contraceptive la tot pasul…. insa nu pot sa ridic piatra si sa arunc. Chiar daca am luptat si eu pentru viata bebelusului mei, chiar daca am pierdut o sarcina inainte de a o avea pe Maria, chiar daca timp de 2 ani plangeam de fiecare data cand vedeam un copil, chiar daca…. ma durea enorm de fiecare data cand vedeam o femeie vorbind cu nonsalanta despre avort, in timp ce eu luptam sa pot da viata unui copil…. Si totusi nu pot sa ridic piatra. Este alegerea lor, iar legea le da acest drept…
            In ceea ce priveste SOLIDARITATEA, exact la fel gandesc si eu: acum ea nu exista, insa acest lucru trebuie sa se schimbe si trebuie sa reinvatam sa fim OAMENI.
            Felicitari voua ca ati luptat pentru copilul vostru. Felicitari ca ati castigat aceasta lupta! Ne lipseste empatia. Judecand dupa ultimele evenimente, voi va puteti numi norocosi, ca in timpul in care puiul vostru lupta pentru viata lui in perioada post-operatorie, nu s-a intamplat o nenorocire precum cea de la Giulesti…. Cum ai fi reactionat ca parinte sa stii ca dupa tot ce ati patimit, copilul tau avea de suferit, nu din cauza starii lui, ci din neglijenta celor ce trebuiau sa-l vegheze??
            Ai mare dreptate, mediatizarea sau situatia financiara proprie, inlesneste accesul la servicii medicale mai bune si la tratamene costitisitoare…. insa, la fel cum exista cazuri de oameni care pierd pariul cu viata din lipsa fondurilor, sunt si multe cazuri de oameni fara posibilitati care reusesc (marturie stau zecile de bloguri ale parintilor ce au cerut, si poate chiar au si primit, ajutor financiar pentru copii lor). …. Din pacate, viata a ajuns o loterie, si singurii care pot schimba acest lucru suntem noi, cei care trebuie sa reinvatam sa fim OAMENI, trecand peste lipsurile de care ne-am lovit in unele momente, redevenind astfel UMANI.
            … daca nici acasta tragedie nu este suficienta pentru a ne arata unde am ajuns din indolenta, egoism si nepasare, oare ce trebuie sa se intample pentru a putea sa constientizam, ca natiune, acest lucru??? Chiar nu mai exista nici o speranta pentru Romania??

  6. Să stabilim ce înseamnă „dramă naţională”. Dacă mureau 500 sau 5000 de bebeluşi era o dramă naţională, dacă nu sunt 5 nu este, pentru că zilnic în România mor mult mai mulţi copii din alte motive. Mi se pare normal să compari avortul cu accidentul de la Giuleşti, pentru că în ambele cazuri este vorba de fiinţe umane vii, între care este o diferenţă de câteva luni sau săptămâni. În primul caz a fost vorba de un accident pe fondul unor neglijenţe şi disfuncţii de sistem, în al doilea caz este vorba de o moarte produsă la cerere.

    1. in acceptiunea mea este o drama nationala atunci cand sistemul incepe sa omoare fiintele pe care trebuia sa le ajute sa castige batalia cu viata! As fi gandit la fel si daca era vorba de un singur copil!!
      Este inadmisibil ca indiferanta si nepasarea din sistem, sa ne omoare viitorul!!!