Talcioc – hop si noi!

Manati mai mult de curiozitate, dar si de dorinta de a iesii din casa, Sambata am plecat spre Talciocul Urban ce s-a desfasurat la Verde Cafe.

Pentru noi aceasta a fost si prima vizita pe care o faceam locatiei si am bajbait putin pe niste contrasensuri ca sa ajungem acolo, dar am ajuns. 😛 Sincer, ma asteptam sa fie mai multi participanti, mai multi vizitatori… Am vizitat mai toate „tarabele” si am achizitionat o brosa din panza pentru Maria …. spre rusinea mea, nu stiu de la cine (caci toata lumea avea blog pe acolo) – domnisoara respectiva avea taraba plina de inele, cercei, lantisoare, coliere si tot felul de zorzoane lucrate de manutele ei.  Tot din acelasi loc, i-am luat surorii mele un colier la baza gatalui, iar Maria a primit o brosa cu multe zorzoane… dar nu foarte safe pentru varsta ei, drept pntru care pe aceea o vom pune la pastrare.

Cand tocmai ne pregateam sa incheiem turul, ne-au atras atentia magnetii cu tablourile bunicii si ne-am oprit sa luam si noi unul. Tot la ei am zarit si un colieras la baza gatului, cu margele micute si rosii. L-am  luat sa se joace Maria cu el, atunci cand il port eu. 😛  Cea mai tare faza este ca nu-mi puteam lua ochii de la nepoata bunicii: imi parea tare cunoscuta, dar imi repetam in minte ca sunt eu cu mintea pe aratura si ca nu are cum sa fie persoana pe care o aveam in minte. Si am avut dreptate! Era o fosta vecina, pe care o mai vazusem de peste 15 ani!! 😀 Si pentru ca totul sa fie si mai si, am aflat ca a fost colega de scoala cu Zu!… continuarea sirului de coincidente, o gasiti scrisa in Jurnalul din burtica.

Maria a ratat primirea primulul cadou de la un baiat… si asta doar pentru ca i-a fost teama cand s-a trezit cu piticul in fata intinzandu-i ceva, si nu a vrut sa intinda mana sa apuce, sub nici o forma. 🙂 Trebuie sa recunosc, ca momentul de inspiratie al micutului a facut deliciul publicului. Sigur, dupa faza aceasta, i-a crecut numarul de fani. 😉 Eh, ei sa creasca mari si sanatosi!

Am  regretat faptul ca cei de la Verde Cafe au avut bucataria inchisa in acea zi, si am fost nevoiti sa ne mutam undeva unde puteam manca ceva, ca nu mai era de sat. 🙂 … si cum stiam sigur ca la „La Mama” vom fi serviti repede, am preferat sa mergem acolo ca sa nu ne lalaim prea tare – pitica incepea sa dea semne de oboseala.

Si cam asa ne-am petrecut noi Sambata, in familie. 🙂

Ah, si inca ceva: imi infofolesc copilul, dar ma tratez. Duminica, cand a fost un pic mai rece, am iesit si noi in manca scurta. 😀

Articole pe aceeasi tema

4 comentarii