Update de stare – Sorin

Daca tot am inceput sa scriu despre noi, nu ar fi nici frumos si nici corect din partea mea sa nu scriu si despre cel fara de care nimic nu ar fi fost posibil: Sorin. 🙂

Sper sa reusesc sa interpretez bine starile lui si sa le redau cat mai corect…

Incep prin a spune ca el este adevaratul super-erou al familiei. Acum, tot greul este pe umerii lui, si il duce fara sa se planga sau fara sa se menajeze nici macar putin; si nu exagerez. Munceste la job, munceste si acasa (de la treburi casnice pana la munci fizice grele), are grija de Maria, isi pierde noptile cu ea in brate atunci cand are eruptii dentare (desi a doua zi la 7.30 e deja plecat), are grija de mine si mai gaseste energie sa ma rasfete si sa imi aline durerile de spate sau de picioare. 🙂 In viziunea lui el nu mai exista; acum, ni s-a dedicat intru totul… si, desi nu ar trebui sa fac nazuri, ma cam nemultumeste acest aspect – se neglijeaza complet. E la pamant; fizic clar, iar psihic cred ca nu mai are mult. … si totusi le duce fara sa se planga nici macar o secunda…

Incerc sa compensez cumva incapacitatea mea de a avea grija de Maria, de casa, de mine… dar sunt sigura ca inseamna mult prea putin (desi nu mi-a recunoscut niciodata) pentru starea lui.   Sper din suflet sa reuseasca sa se odihneasca putin inainte sa nasc… nu de alta, dar dupa, imi va fi imposibil sa il menajez…

Deocamdata il indop cu vitamine… ca alta solutie nu am gasit.  Despre o alimentatie sanatoasa nici nu se pune problema. Totul este haotic acum  in viata lui.

Oricum, in ceea ce-l priveste perspectiva este destul de sumbra: concediu nu stiu daca isi va putea lua nici macar dupa ce nasc… macar 2 saptamani in care sa nu se streseze si cu problemele de la job, dar nu cred ca se va putea… nu s-a putut nici prima data cand am nascut, dar barem acum cand si sotia sefului lui urmeaza sa nasca (tot bb no.2) in acceasi perioada… Mai in gluma, mai in serios l-am amenintat ca bag divort daca va calca pe la munca in acele doua saptamani. 😀 😀 😀  Dar stiu ca nu va rezista fara sa treaca macar sa vada care sunt urgentele sau sa se uite la vre-o masina – problema careia nimeni nu ii da de cap. Sper sa nu fie dintr-astea ca anul trecut nasteam cu o masina cu probleme la motor „pe fundal” …. Sorin statea si dadea indicatii prin telefon si primea updateuri despre implementarea solutiilor pe care le oferea ” orbeste”; in plus mai erau discutii interminabile cu mecanicii, receptionerii, clientul (parca) si reprezentantul serviciului tehnic al brandului, cu seful….  🙂 Stiu ca nici acasa nu va avea parte de odihna, dar macar nu va fi stresat cu probleme de serviciu… Sa mai spun ca mi-as fi dorit ca acum, dupa a doua nastere sa stea acasa cele 3 saptamani cat s-ar cuveni conform legii (cu tot cu cursuri) ?? 🙂 Nu mai spun ca nu am cui… dar o sa am grija sa ii aduc aminte la sfarsit de an cand iar nu se vor acorda prime, sau cand se va aproba bugetul pe anul viitor fara nici o marire pentru cei „de jos”, sau cand nu se va fi facut nici o investitie in consolidarea echipei de la care nu se cere decat productivitate cat mai mare si costuri cat mai mici!!!! Anul asta nu-l mai iert de scos ochii. Parol! 😀 … Anul trecut il ajutam la inventare si diverse situatii (din pura placere, jur… plus ca le faceam in joca, cu Maria pe genunchi), dar anul acesta nu mai fac nimic… desi ma indoiesc ca va constientiza ca este „exploatat”  – vorbesc din experienta. 😛  Ma bucura totusi, faptul ca mi-a urmat sfatul si si-a reluat studiile astfel incat la anul cu siguranta voi sta de vorba cu un absolvent. 😀 … Ce conteaza ca invatam impreuna? .. chiar imi face placere ca imi mai aduc si eu aminte de ce am invatat… sau ce ar fi trebuit sa invat… ca mi-am descoperit si lacune la materii la care ma descurcam binisor. 😛 Partea proasta e ca la el, fizica e de baza.. si pe asta o cam invatam impreuna ca eu nu am excelat ever la asa ceva. 😀  … Dar nu ma las pana nu il vad si masterand, chit ca ma inscriu si eu cu el, ceea ce ar fi un pas urias pt mine care sunt atehnica prin definitie si am fugit mereu de „inginerisme”! 😛 … asta daca nu cumva se satura si fuge. 😉

… dar revenim la acum… Acum e aproape o tragedie … nu stiu cum sa descriu, insa este epuizat. Doarme maxim 6 ore pe noapte iar in timpul zilei nu apuca sa stea intins nici macar jumatate de ora….  iar mie imi este rau – din ce in ce mai rau… Situatia este asemeni unui cerc vicios… Aparent fara scapare, insa stiu ca viata le asterne pe toate cu un scop, si ca va fi bine; vom fi bine! Sper doar ca eroul nostru sa reziste pana atunci! 😉

Exagerez putin cand ii critic devotamentul fata de job… caci nu e fata de job – e fata de meserie, si asta ma face sa trec cu vederea tot. Masinile sunt pasiunea lui si il admir pentru devotamentul cu care si-a cultivat aceasta pasiune, dar si pentru felul in care a trecut-o, fara sa ii solicite nimeni acest lucru, pe un plan secund atunci cand am aparut in viata lui. Nu m-am simtit niciodata „inselata” cu vre-un caz tehnic mai deosebit. 😉

Poate ca postarea aceasta pare o oda inchinata lui. Este! Pentru merita cu prisosinta! O merita pentru ca este super-sotul meu si super tatal Mariei (si al lui Vladimir, cat de curand); pentru ca este Sorin! 🙂

Articole pe aceeasi tema

29 de comentarii

  1. Va doresc din suflet sa fiti mereu asa uniti si sa treceti cu bine peste toate greutatile.In curand soarele va straluci cu putere pe strada si casa voastra,iar cea fost greu se duce.Pupam de la mic la mare.

  2. Cel mai frumos este atunci cand spunem „multumesc”. Bravo pentru aceste cuvinte, e foarte important ca cel de langa noi sa simta ca este apreciat pentru ceea ce face bun, dincolo d eminusurile fara de care nu am fi completi. Ai un barbat exemplar de care trebuie sa fii mandra si mai ales sa ai grija, atat cat este posibil.
    cat despre job, in afara de faptul ca este multa pasiune in ceea ce face, cred ca cei din jur ar trebui sa aiba mult mai multa intelegere pe situatia unui om ca el. Dar aici este vorba in primul rand de respectul oamenilor unul fata de altul, al sefilor fata de angajati, de dreptul muncii si multe altele, care deocamdata la noi in tara sunt utopii.
    multa sanatate sa aveti si putere. Sarcina usoara in continuare! Imbratisari!

    1. @sofia, Vladimir e, inca, cuminte in casuta lui. 🙂 … dar e din ce in ce mai greu… iar Maria din ce in ce mai solicitanta atat ziua cat si noaptea – ii facem fata din ce in ce mai greu…

      1. @g.cojocaru, Cred, probabil simte si ea schimbarea, si inca nu stie cum sa reactioneze. Sigur o sa reactioneze foarte bine cand il vede pe Vladimir, oricum tu ganeste pozitiv!

  3. Mmmmm. Emotionant si plin de iubire postul. Felicitari pentru tot ce ziceti si ce faceti. High five domnu tatic, sot si super erou! Bine… hai si tu mamico bate palma! 😉

  4. Foarte frumos post. Meritati o familie fericita. Si la noi lucrurile sunt cam la fel, uneori ma simt prost pentru ca mie mi se pare ca fac foarte putin pentru cata lauda este in directia mea…si chiar cred ca fac putin.
    Si eu am cvasi renuntat la hobbies, la placerile de burlac si trebuie sa spun ca nu am regrete, viata in 2-3-4 este foarte faina, ne place si imi place.

    Si a propos: Nu mai este Blog de familie la inceput de drum, ci este blog de familie definitiv aflata pe un drum frumos, drept, in forta si care ar trebui urmat de multi. intr-o lume in care cei care candva cica se iubeau ajung sa se injure si sa se taie in cutite o oda adusa partenerului este destul de rara; uitam sa ne iubim partenerii si sa ne indragostim de ei zilnic, clipa cu clipa, ora cu ora.

    Sorin este un fericit si tu la fel… Iar copiii vostri sper sa invete exact acest lucru: dragostea neconditionata, ca pe vremea bunicilor…dar in vremea noastra

    1. @sofia, nu ma hazardez la 11 in ceea ce ma priveste. 😛 … nu-s nici de lepadat (zic eu) dar nici de 9 nu cred ca sar. 😛 Am destul de multe minusuri.. dar ma tratez. 😀

  5. As vrea sa iti scriu ceva anume , ceva frumos si nu imi gasesc cuvintele , pentru ca tot ce ai scris tu mi-a taiat respiratia si m-a coplesit.Postarea asta urla de ( si inunda cu) dragostea ce i-o porti lui Sorin!
    Sa fiti sanatosi si sa treceti cu bine de hopurile vietii!

  6. Sper ca prietenii lui nu iti citesc blogul. Iti dai seama ce parere proasta si-ar face :)). Sau ca sa zic asa, sper ca sotiile prietenilor lui nu iti citesc blogul :)). Acuma sa vezi ce scandaluri vor aparea! („tu de ce nu poti face macar jumatate din cate face Sorin?”)

    Multa sanatate tuturor! Nu stiu cum sa va sfatuiesc sa aveti grija. Incercati sa lasati la o parte lucrurile care nu sunt urgente, care nu sunt mai importante decat sanatatea voastra. Va pupam!

    1. @Raluca, iti dai seama ca nu ma intereseaza? … si nici pe el, la cum se comporta/ 😉 … cred ca asta ne-a si unit. Important este sa fim noi impacati si fericiti cu actiunile noastre, corect? 😛 … poate ca ajuta si bagajul cu care am venit fiecare din vietile noaste… cate o casnicie anterioara ratata… cred ca si astea ne ajuta sa ne concentram asupra lucrurilor cu adevarat importante si sa pretuim altfel viata. 😉
      pupacim si noi.

  7. Ii dorim multa-multa putere taticului!Pare un om cu adevarat deosebit si un sot si un parinte dedicat. 🙂

    Scuze pentru postarea anterioara, a fost o eroare.

  8. Chiar este un super-erou si, te rog, sa il feliciti din partea noastra, a mamicilor care te citim, si sa ii spui ca ii transmitem, atat lui dar, in special, tie, asa cu gandul, multa energie pozitiva si putere. Va pup cu drag pe toti.

    1. @BB la Bord, a citit singur! 😛 .. e mai mutulica de fel, insa stiu sigur ca se numara printre cititorii fideli ai blogului. 😉 Multumim din suflet pentru urari! Speram sa se adevereasca intru totul. 🙂 Pupacim back.

    1. @Carla, la modul cel mai serios, incerc din ce in ce mai mult sa introduc in alimentatia noastra seminte, verdeturi si cat mai multe retete din bucataria raw… doar ca, deocamdata, nu imi iese precum imi doresc. La capitolul alimentatie stam prost de tot (noi, adultii) – suntem cel mai bun contra-exemplu pentru alimentatia sanatoasa pe care i-am impus-o Mariei. 😀 Multumim de „uraturi”. 😉 Asemenea!

  9. Emotionanta postare Gabi! Esti o fericita ca ai un asemenea barbat langa tine. Parol…. Va doresc sa fiti la fel de uniti si de dedicati unul altuia si peste 100 de ani. Asta intregeste ce intuiam despre voi: ca suntei un cuplu, o familie deosebita.