Tot in spital…

E Vineri… Nu speram sa ma mai prinda aceasta zi in spital; acum imi pun sperantele in Vinerea viitoare… si atat. Mai departe de Vinerea viitoare chiar nu vreau sa ma duc. Trebuie sa ma refac. Pana atunci organismul meu trebuie sa dea semne ca lupta sa inchida stoma! Trebuie!!

Vladimir e bine. Are 3390g si continua sa ia in greutate incet dar sigur… Are 17 zile…. si inca nu a ajuns acasa. De asta organismul meu trebuie sa lupte. Β Este un copil minunat… care se agata cu disperare de mine ori de cate ori ma vede. Imi rupe sufletul… Copilasul asta urla dupa afectiune iar eu nu-i pot oferi decat 2-3 reprize de maxim 30 de minute, zilnic… asta incepand de ieri.

Imi e cumplit de dor si de Maria… undeva in adancul sufletului meu, ma tem sa nu ma uite…

Ma gandesc si la Sorin, care e rupt de oboseala… pleaca dimineata la 7.30 la job, dupa vine direct la mine si ajunge acasa la 21.00 – 22.00 …. la mama care vine la mine la pranz, iar dimineata merge cu Maria si cu bunica la doctor, deoarece bunica a facut o complicatie la ureche si trebuie sa mearga zilnic la tratament… Β la bunica, care in ciuda tuturor problemelor de sanatate pe care le are, are grija singura de Maria de la 11.00 pana la 15.30, cand vine tata acasa… Imi dau seama ca venirea mea acasa i-ar ajuta si pe ei toti…..

Maine si poimanie vor trece greu si ma voi plictisi infiorator… asa sunt w/e in spital – am ramas singura pe tot etajul. Abia astept ziua de Luni… sa vad ce vor zice chirurgii atunci … cel mai probabil Luni voi afla cat mai avem de stat in spital.

Joaca cineva un remi online? πŸ™‚

Articole pe aceeasi tema

13 comentarii

  1. Mi se rupe sufletul cand citesc toate aceste posturi si imi doresc si eu tot mai mult sa te faci bine cat mai repede. Multa sanatate! Te imbratisez cu mare drag!

  2. Gabitza, ce sa zic ca au zis inimoasele inaintea mea. Si eu cred ca va fi bine. Cum sa te uite copila, auzi ce gand hai-hui! Pai nu l-a uitat a mea pe tat-so cand a fost plecat 3 luni anul trecut si 2 anul asta si tocmai tu, ca mama, te temi? Doamneee…. Cand s-o lipi pupila de tine las’ ca uiti tu de gandurile astea negre.
    E bine ca Vladi e bine, a crescut flacaul si aveti timp sa recuperati din plin cand ajungeti acasa. Nici nu te gandi ca sta mult fara tine, maxim cateva ore pe zi, ca restul le doarme, cand nu il tii tu in brate.
    Un umar de sprijin de departe sotului tau si mamicii si bunicii. Si sanatate multa bunicii si tarie lui Sorin. Te pup cu drag si iti tin pumnii sa te vezi cat mai repede acasa.

    1. @Ana, in mintea mea nu e hai-hui.. e bine impamantenita acolo teama asta… si nu voi scapa de ea pana ce nu voi ajunge acasa si ii voi vedea reactiile Mariei.
      Multumesc si tie din suflet pentru incurajari!
      Va pup! πŸ™‚

  3. Da’ io ce-s , bre?! πŸ˜›
    Hai ca glumesc , poate-poate te fac sa razi…..No , uite ca la Cimishoara chicura de numa’ si n-om adasta pin cashii tate zililii ashtia…no ,ashe ca io trag fugulitza acilea la matalutza si bash ca te-oi cetii , bash ca oi raspunde , vaz io ce-io face…numa’ nu zi ca esti singurea….ghinii!
    Ma bucur ca te intalnesti cu Vladimir zilnic….vin ele zilele alea de dragosteala maxima , numa’ o tzaruca de rabdare mamico!
    Cat despre Maria…..no las’ ca nu te uita! Pui pariu cu mine? πŸ˜›
    Te pup , doamna draga si hai cu fruncea sus , ca mult o fo’ , putin o ramas! Parole d’honore! πŸ˜€

    1. @Ana-Maria, a trebuit sa citesc de doua ori textul ca sa ma asigur ca am inteles bine ce zici. πŸ˜€ πŸ˜€
      Iti multumesc din toata inima pentru ca m-ai inseninat. πŸ™‚ E minunat sa am parte de asemenea prieteni virtuali! πŸ™‚ Jumatate din evolutia mea, se datoreaza galeriei din spatul virtual. Fara exagerare!
      Va pup cu mare drag si av doresc sa aveti parte de un week-end frumos in care sa incalecati pe Versolica si sa ne delectati cu poze si povesti asa cum ne-ati obisnuit pana acum. πŸ˜‰

  4. Gabi, nu te teme ca MAria te uita, caci nu va fi deloc asa. Noi ne-am intors acum dupa un concediu de 10 zile in care Andreea nu m-a vazut deloc si revederea a fost tare dulce. La fel va fi si cu MAria ta. O sa vezi ca imediat ce ajungi acasa lucrurile vor reintra in normal, veti reveni la o rutina cunoscuta si incet incet o sa va regasiti ritmul. Va pup si iti doresc un weekend cat mai putin plictisitor:).

    1. @roxana, maine se fac 18 zile de cand m-am internat, timp in care am vazut-o o singura data, in cea de-a noua zi… πŸ™
      Va pup si eu si va doresc un w/e plin! πŸ˜‰

  5. Gabi, de felul meu nu sunt o persoana optimista, din pacate. Dar in cazul asta, lucrurile mi se pare ca se aranjeaza minunat. Inteleg cat de greu iti e cand trebuia sa pleci de langa Vladimir, cred ca ti se rupe inima. Dar gandeste-te ca e mult mai bine decat acum cateva zile, cand nu puteai sa-l vezi deloc. Acum te simte si invata incet, incet ca o sa te intorci la el de fiecare data. Caci asa va fi :). Iar curand iti vei lua revansa, acasa veti fi impreuna si va veti bucura impreuna cu Maria si Sorin unii de altii. Si temerea din adancul sufletului, stii si tu ca e nejustificata. Rational vorbind. N-o subestima pe Maria, legatura voastra nu se va piede nicicand, indiferent de distanta dintre voi.
    Hai ca m-am intins, vroiam doar sa-ti zic ca totul va fi bine. De fapt, totul e cat de poate de bine in momentul asta. Sa te bucuri de asta :). A, si stiu cum e in we in spital, am petrecut si eu acum cativa ani unul. Dar trece si asta. Te pup!

    1. @Gabi, ai dreptate, dar parca nu e suficient… πŸ™‚ Intotdeauna e loc de mai bine, nu? πŸ™‚ … cat despre temerile mele legate de Maria, nu prea pot sa le alung… ma macina de ceva vreme si mi-e tare greu sa nu ma gandesc la reactia ei…
      Va pup si eu!

  6. offff, din pacate stiu cum e we in spital, am petrecut si eu un we acum 2 saptamani cu pitica. te inteleg perfect, dar mult a fost putin a ramas. trebuie sa ai gandul asta mereu prezent si macar totusi stii ca esti aproape de bebelus. poate da Dumnezeu si ajungeti acasa repede.

    1. @Cris, e deja al 3-lea w/e in spital… πŸ™ … stiu ca se putea mai rau, stiu ca trebuie sa privesc numai partile bune, dar nu prea imi iese. πŸ˜›