Aventurile depunerii dosarului pentru indemnizatie

Am facut-o si pe asta! In sfarsit!

Aventura dosarului pentru indemnizatia de crestere si ingrijire pentru Vladimir a inceput in data de 12 Ianuarie… si s-a sfarsit azi. πŸ™‚ … cu o crunta, dar crunta, durere de cap. … dar cu satisfactia ca am reusit sa supravietuiesc birocratiei!

In August, dupa ce am iesit din spital si am ajuns cu Vladimir acasa, m-am infiintat si la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului a sectorului in care locuiesc. Am depus documentele pentru aloctia lui Vladimir iar pentru prelungirea concediului pentru cresterea si ingrijirea copilului mi s-a spus sa revin in Ianuarie. Ceea ce am si facut. Pe 12 Ianuarie m-am prezentat la registratura sa intreb ce am de facut pentru a depune dosarul. Si mi s-a pus in brate o hartiuta pe care erau scrise documentele necesare. Aceasi hartie pe care o pimisem si atunci cand am depus dosarul pentru CIC 1. Le-am atras atentia ca la mine nu e vorba de un dosar nou, ci de o prelungire a CIC 1 cu o fractie din CIC 2. M-au asigurat ca acelea sunt documetele care imi trebuie asa ca am plecat cu hartiuta spre casa si m-am apucat sa strang documentele. Cea mai anevoioasa treaba a fost obtinerea adeverintelor de la job… corporatie mare, situatie speciala, necesare avize suplimentare de la juridic… Intr-un final am primit documententele solicitate.

Le iau, si merg la DGASPC. Nu sunt bune adeverintele de la job! .. care erau emise PE FORMULARELE Β LUATE de la DGASPC! πŸ™‚ Logic, nu? πŸ™‚ Cica HR-ista noastra trebuia sa cunosca normele de aplicare ale nu stiu carei ordonante de urgenta si sa intocmeasca documentele conform acelor norme, nu conform formularului lor!?! Β Plec, dar nu am apucat sa ies pe poarta ca mi-am adus aminte ca bu am intrebat daca exista vre-un alt formular pentru noua adeverinta si ma intorc. Β Ajunsa acolo nu o mai gasesc pe doamna cu care discutasem pana atunci.. intrase in pauza de masa, dar gasesc o colega de-a ei dispusa sa imi raspunda la intrebare. „Daca ar fi dupa mine, nu ar mai fin necesara decat o prelungire a suspendarii contractului de munca si o declaratie pe proprie raspundere din partea dvs… dar fiecare interpreteaza normele cum vrea… ” πŸ™ .. si formular special pentru ce-mi trebuia bu exista, trebuia modificat cu pixul cel existent.

Sun la HR, povestesc toata tarasenia si rog eliberarea unei alte adeverinte… 3 zile. Trec aceste 3 zile si merg sa o ridic, iar apoi ma infiintez la DGASPC cu dosarul in brate. Copii nu sunt trecuti in livretul de familie. Atunci cand am depus dosarul pentru Maria mi-au spus ca nu este necesar sa mi-o treaca in livret.. probabil de lene. Acum, era musai sa ii am pe amandoi trecuti acolo. Alta cladire, alta coada, alti cetateni nervosi, alte salariate frustrate si fara nici o legatura cu lucrul cu publicul, timp pierdut la depunere, timp pierdut la ridicare, dar s-a rezolvat. M-am intors cu livertul caruia ii facusem copie … si nu era suficient … ca nu copiasem si coperta. Singura care are serie trecuta pe ea.

Ah, si mai trebuia si adeverinta de la Sorin de la job cum ca nu beneficiaza el de concediu pentru cresterea si ingrijirea lui Vladimir… asta in conditiile in care a depus si o declaratie pe proprie raspundere pe aceasta tema…

Inca o coda, inca o verificare a documentelor… A constatat ca lasasem niste rubrici necompletate deoarece imi solicitau niste coduri de perioada asimilata .. si niste perioade… iar eu nu eram sigura daca acelea incepeau la data nasterii Mariei sau la data terminarii post-natalului. Problema cu datele am elucidat-o repede. Am completat pe loc, dar codul de perioada … nu mi l-a putut spune asa ca m-a pus sa las necompletat. Sunt curioasa daca imi vor intoarce dosarul pentru asta…

Eu si Sorin, nu avem acelasi domiciuliu in acte…. alt motiv de sprancene ridicate… dar pana la urma a dat cu bifa…

Dupa 18 zile de alergat dupa documente, am reusit sa depun dosarul!! πŸ™‚ Uff, si cand ma gandesc ca in Martie sau Aprilie trebuie sa ajung la ei , din nou, cu un dosar pentru alocatia Mariei…..

Articole pe aceeasi tema

28 de comentarii

      1. @g.cojocaru,
        Te contrazic, EU am avut noroc πŸ™‚
        A mers sotul, de fiecare data, la depunerea dosarelor (pt Matei doar a depus chestii suplimentare, s-a nascut cu 6 sapt inainte sa implineasca fata 2 ani).
        Nu a facut mai mult de doua drumuri niciodata, s-a certat putin pe acolo la un momentdat, apoi a cautat adresa de contact a directoarei pe subiect, de la judet, i-a trimis un mail, a primit raspuns foarte responsabil si politicos (la Matei i-a trimis din nou mail cu felicitari pt departament, sa-i spuna ca de data aceasta a mers totul mult mai bine, personalul mai competent si politicos, raspuns iar politicos si lung).
        Eu m-am miscat doar pt celelalte maruntisuri, la indemnizatii a mers el, si are o prestantaaaa πŸ™‚ nu a indraznit nimeni sa-i spuna ca nu are dreptate in ideea ca mama n-are timp/chef de bananait aiurea, ci trebuie sa stea acasa cu sugarul de o luna-doua πŸ™‚
        Sunt in Ro, provincie πŸ™‚

  1. Citesc mii de povesti din astea mirobolante, despre mamici care trebuie sa umble si sa se roage si sa mai umble si sa stea la cozi si asa mai departe, ca sa-si primeasca ce li se cuvine… Asta e unul din lucrurile pe care probabil le-am uitat foarte repede cand am emigrat, si e unul din lucrurile care face diferenta intre o tara civilizata si una „nu”… Pentru ca in viziunea unei tari civilizate, o proaspata mamica (si nu numai, orice cetatean in general) are lucruri mai bune de facut decat sa atarne pe la o mie de ghisee si cozi… E dureros sa te gandesti ca dupa ce am nascut, cu copilul la san si laptopul in brate le-am rezolvat certificatele de nastere, actele, permisele, alocatiile si absolut orice a mai fost nevoie… La fel, cand ne-am mutat, tot cu laptopul in brate am rezolvat tot, si au venit frumusel toate actele noi cu adresa noua la locatia noua fara sa imi misc fizicul in afara casei… Deci se poate. Dar se vrea oare? Sau e mai interesant sa vezi multimea de oameni asteptand umilita la ghisee, dupa functionarele acre cu pretentii de zeitati si cu drept absolut de decizie, sa iti iei mistocareala de rigoare de la oameni care nu au altceva mai bun de facut in ziua aia decat sa-si faca unghiile si sa se uite la tine dezaprobator (sau cum am patit si eu cand am fost in Romania, de m-a facut bodyguard-ul de la banca „cocotiera” pentru ca am indraznit sa intru la banca sa completez un formular cu un copil de mana si altul dormind in sling…), mi-as dori foarte foarte mult sa inceapa sa se mai schimbe mentalitatea, foarte multe lucruri ar merge mult mai bine daca „functionarul de ghiseu” n-ar mai fi ridicat la rang de zeu (ma scuzati ca generalizez, sunt convinsa ca exista si functionari asa cum trebuie, dar ei sunt minoritari).
    Bine ca ai reusit sa supravietuiesti birocratiei, bravo!!!

  2. Da, da, intelesesem ptr ce este dosarul, nu intelegeam de ce iti mai trebuie inca unul pentru Maria, avand in vedere ca se transforma singura alocatia in una mai mica. Bine ca te-ai lamurit.

  3. In primul rand felicitari! In alt doilea rand, parca ma vedeam pe mine in septembrie. Diferenta este ca noi am fost si cu pitica de 3 luni dupa noi, ca nu aveam cu cine sa o las. E ceva in neregula cu lumea de la ghisee. Am avut noroc ca nu m-a luat avantul si nu am imprimat cererile de la ei de le site, se pare ca nu sunt valabile si nu ma intreba de ce. Eu m-am ofticat la faza cu banca, dupa ce pe site ING-ul, banca la care aveam eu cardul de salariu, nu aparea ca fiind intre cele acceptate, ajung la ghiseu si acolo era trecut in pix, ultima si ING. Nu cred ca trebuie sa mai spun ca eu facusem deja card la alta banca :(. Si mai am o nemultumire, ca tot sunt la capitulul acesta, dupa ce asteptam 2-3 luni pana vine, indemnizatia e mereu cu o luna in urma, adica sunt pe aproape 1 februarie si eu pe 20 ianuarie abia am luat indemnizatia pe decembrie.

  4. Sa vezi cum a fost la mine, cu doua randuri de acte, cu nume diferite ale parintilor, plus ale copiilor diferite de ale noastre, cu domicilii diferite, cu firma angajatoare in alt judet, cu mutatii pe buletine, cu dat declaratii, cu intors din drum pentru orice semn gresit sau stampila lipsa, cu mine singura acasa cu doi copii prematuri si sotul lucrand pe santier, afara din oras, fara posibilitate sa ma ajute… si, cireasa de pe tort, cu o contabila retardata la job si o patroana deloc dispusa sa ma ajute, dupa ce o amenintasem cu un proces, pentru ca refuzase sa-mi acorde prima dubla de nastere si compensatia cealalta, de 25%, pe care nu le cere nimeni de frica angajatorului, dar care la mine au reprezentat niste bani grosi de tot… Cred ca intentionat mi-au completat gresit hartiile de vreo 5 ori la rand, de era sa raman fara indemnizatie cu totul, plus ca fiecare noua hartie venea in 3-4 zile, cu curierul, de la sediul social…

    Curata nebunie. Cum ziceau si fetele mai sus, ai scapat usor! πŸ˜€

  5. Hehe, ce distractie pe capul tau. Nu inteleg insa pentru ce un nou dosar. Mie mi-au sistat pur si simplu indemnizatia la data la care copilul a implinit 2 ani si de atunci imi intra in acelasi cont alocatia de 42ron, fara nici o cerere, nici un dosar, nimic. Ia vezi, sa nu te duci degeaba πŸ˜‰

  6. Buna…Am sunat astazi la ei si mi-au spus ca va trece automat la noua alocatie de 42 de lei. Nu trebuie sa fac nici o cerere. Si suma de CIC se va orpi automat.

  7. Daca vrei sa ma crezi nici nu-mi mai amintesc cum am rezolvat cu dosarul. Imi amintesc doar ca am fost tare debusolata si intoarsa din drum de cateva ori. Insa nu mai conta pentru ca se aprobase legea pentru 85% din venituri valoarea indemnizatiei. Adica bucuria era prea mare ca sa-mi mai pese ce si cum.
    Sanatate! Pup!

      1. @g.cojocaru, Off, tu zi: „mersi!” pentru ca sunt sanatosi si nu trebuie sa alergi iar pe la spilale cum ai facut data trecuta.;)
        Hai, te pup si lasa starea asta de disconfort altora pentru a se plange de ea. Tu esti o femeie optimista si puternica! Asa te stiu si asa mi-as dori sa fii in continuare. Si, oriunde ai fi, lupta este aceeasi. Castigi pe o parte, pierzi pe alta. πŸ˜›