De cateva zile, limbajul Mariei se bazeaza foarte mult pe prescurtari: pi, bi, su,bu, be … insemnand paine, biscuit, suc, burta, bebe … astea sunt cele care-mi vin acum in minte, dar zau de inteleg de unde a pornit totul. ๐ Ma distreaza copios sa o aud vorbind. ๐ … dar nu imi pot explica de unde a pornit toata nebunia asta. Noi nu prea pocim cuvintele… cel putin nu foarte mult in prezenta ei. Oricum sper sa renunte repede la noul limbaj… nu de alta, dar tocmai ce incepusem sa fiu si eu mai relaxata ca a inceput copila sa vorbeasca si a renuntat la etapa de comunicare-urangutan (aia in care arata ceva si face precum o intreaga gradina zoologica pana primeste). ๐
DYS – primul meu deodorant natural
Preparearea produselor de ingrijire home made o vad ca pe un al fel de bucatareala. … si cum eu nu sunt buna la bucatarit, zau de nu zici ca mai are putin si sare in aer bucataria atunci cand ma apuc sa prepar ceva. ๐ Ziua de astazi nu a facut exceptie. Hotarata sa imi prepar un deodorant natural, am purces la alinierea ingredientelor pe masa din bucatarie, si m-am apucat sa cantaresc: – 35 g pudra de alaun – 50 g bicarbonat – 5 g borax – 40 g unt de shea – 60 g unt de cocos – 20 g
Grup de suport DYS
Idee buna sau nu… exista. Si unde in alta parte decat pe facebook?! Cum ce-si face omul cu mana lui, do it yourself se cheama, asa se cheama si grupul! Vine cine vrea, pleaca cine vrea si cand vrea. O sa fiu dictatoriala numai in cazul in care este depasita limita bunului simt. ๐ De-a lungul timpului am intalnit pe net multe retete si tutoriale. Parte din ele le-am strans aiciย , dar de multe ori, atunci cand am vrut sa le pun in aplicare m-am lovit de tot felul de intrebari la care nu am avut unde sa gasesc raspunsuri. In plus am incercat sa caut retete pe site-urile straine … si m-am lovit de o multitudine de retete pentru acelasi produs, dar fara prea multe experiente personale legate de punerea lor in aplicare, in consecinta, am creat acest grup, pentru toti cei ca mine, dornici sa experimenteze tot felul […]
Mos Craciun corporatist
Da, stiu… a trecut ceva vreme de la eveniment, dar trebuie musai consemnat… Anul acest Mosul a venit si la tati la job… nu chiar la el, dar la unul dintre sediile lor. Cum mi-am propus sa imi transform copila intr-o maestra a socializarii, am zis ca nu e un eveniment pe care trebuie sa il ratam. Sunt sigura ca pentru ea a fost mai mult decat frumos. S-a zbenguit si a alergat fericita prin ceata de copii veniti sa il intampine pe Mos. Feeric. Acum descriu evenimentul din punctul meu de vedere: Locatie frumos amenajata, dar fara nimic specific copiilor. Mai indulceau atmosfera un print care modela baloane si era de-a dreptul asaltat de copii si parinti, si doua printese destul de nesuferite. Pe una dintre ele ( o Belle, parca) a alergat-o Maria tot evenimentul sa ii atinga rochia, iar ea nici macar nu a coborat privirea spre […]
Batrani dar fericiti
Suntem mult prea batrani pentru a mai petrece revelionul in club… Prea batrani si prea obositi. La trei si jumatate eram deja in drum spre casa… si nu pentru ca nu ne-am simtit bine, ci pentru ca petrecerea a fost mult prea mult pentru noi. ๐ ๐ ๐ Dar nu-i bai. Ne acceptam conditia de mosi si ne bucuram de clipele petrecute alaturi de micutii nostri. La anul imi doresc sa nu mai stam in Bucuresti de revelion… dar mai vedem ce-o mai fi pana atunci… ๐ … Ah, si eu sunt mult prea dezobisnuita de purtatul rochiilor. Au dovedit asta obiectele daramate ori de cate ori incercam sa imi croiesc drum printre mese…. rochia mea care parea sa fie croita in colturi se incapatana sa ia mereu ceva cu ea… ๐ Note to self: anul acesta trebuie sa reinvat sa port rochii/fruste. Si tocuri. Musai tocuri. … si mai […]