Dragoste frateasca; cu iz de canibalism

Nici nu mai stiu cum sa reactionez… ma uimeste Vladimir care nu scoate nici un sunet. El chiar o iubeste… dar creste crezand ca asa e „normal” … si nu vreau asta….

Articole pe aceeasi tema

NU

28 de comentarii

  1. Muscatul ar putea sa fie din dragoste, ar putea sa fie si intentionat, din gelozie. Nu m-as ingrijora inca, daca nu le face constant si „cu rautate”.

    Treaba cu „tu esti mai mare si trebuie sa ai grija de el”, mie nu mi-a placut niciodata, sunt impotriva „responsabilizarii” copiiilor pt alti copiii (poate pt ca am fost sora cea mare si stiu cum e), mi se pare daunator. Nu vorbesc neaparat despre acum (desi totul incepe de acum) ci mai ales peste cativa ani.

    Parerea mea este ca atunci cand se mai intampla, opresti muzica, opresti camera sau orice altceva faci, o iei pe genunchi (sa fiti la acelasi nivel, ochi in ochi) si vorbesti(nu neaparat certat) serios cu ea (pricepe chiar daca nu crezi), sa vada ca dai importanta momentului. Daca ea asculta muzica/se joaca in timp ce tu o certi, e egal cu 0. Sa vada ca se intampla ceva, se opreste ceva ce ii place atunci cand face ceva rau.

    „El e mai mic si il doare” iar nu e un argument valid, daca pe el in tot faceti „mic” si il diminutivizati, doar cresteti gelozia ei si/sau certitudinea ei ca poate sa-i faca ce vrea ca el e mic si nu riposteaza.
    Eu am preferat sa ii tratez in mod egal, cel putin de fata cu fetita, mami ii iubeste la fel, ii protejeaza la fel, ii certa la fel. Cel mic nu e „mic si neputincios” (deci se poate profita/rani usor), e doar dragalas si al nostru, de-asta il iubim, ca e al nostru, nu ca e mai mic(unde mic=handicap).

    Si ar mai functiona sa-i amintesti sa nu-l muste atunci cand este un context in care crezi ca ar putea face asta, adica ei se joaca, ea il dragaleste, tu ii spui „il mangaiem/pupam, Maria, da? nu il muscam, ca il doare, nu e bine!” (sa se uite la tine cand ii spui asta, sa fi sigura ca te-a auzit, si nu repetat obsedant).

    Poate sa mai face chestii din astea si pentru a obtine reactii de la el, e clar ca si-ar dori ca el sa reactioneze mai mult, mai ales ca inteleg ca ei ii plac foarte mult copiii, deci si-ar dori sa face chestii cu el.

    „Pedeapsa”, daca alegi sa o pedepsesti, trebuie imediat dupa ce face „rautatea”, daca trece mult timp, nici nu va mai sti de ce o pedepsesti, nu au memorie atat de lunga, iar de azi pe maine sigur nu tine minte.
    Daca pedeapsa constanta va fi „musti=nu mai iesi afara” si faci asta mai multe zile, atunci va tine minte, dar asta as aplica mai degraba la niste actiuni care se repeta mai des in cursul unei zile, si intotdeauna „rautatea” urmata de aceeasi „pedeapsa”, de fiecare data, fara exceptii, repetitivitatea e mama invataturii, si fi constanta.
    A nu se intelege ca sunt pro pedepsit copiii, „pedeapsa” este in ghilimele pentru ca este o reactie la o actiune(ficecare calculeaza si judeca ce si cum), si in nici un caz ceva fizic.

    O sa treaca dar trebuie sa inteleaga ca nu e bine, si absolut orice persoana care este muscata de ea trebuie sa-i repede ca nu e bine, sa reactioneze in acelasi mod, spre ex, daca va musca pe voi, sau va jucati voi cu ea muscand-o, si radeti, clar ca in mintea ei muscatul e un lucru ok. Si nu-mi dau seama din film dar nu pare sa-l fi muscat tare, sigur al fi urlat 🙂 deci stai linistita! 🙂

    Altfel … frumosi rau! 🙂

    1. @AndreeaG, ma faci sa ma simt prost. 🙂 imi vine sa incerc sa explic, anumite actiuni, dar nu o voi face… 🙂 inteleg viziunile diferite, la fel cum inteleg si ca tu iti vei da seama ca mare parte din ce ai vazut e o exceptie. Ma simt ca la scoala 🙂 aud lucruri interesante dar teoretice… 😉 .. sau cel putin asa imi par. Sper sa nu fie cu suparare, insa apreciez mult mai mult relatarea unei experiente personale… concretul. Teoria are prea multe variabile… si e greu de aplicat chiar si ca copii cu care poti comunica bine. Maria inca are dificultati in a se exprima in limbajul nostru, si cam tot ce face este un mod alternativ de comunicare… care ma depaseste de multe ori. 🙁
      Nu stiu altii cum sunt dar, eu recunosc ca sunt departe de perfectiune parinteasca. am multe de invatat de la ei. … si invat gresind. Mi-e greu sa raman ferma si seriosa la auzul acelui DA, ca raspuns la intrebarea daca l-a muscat. 🙂 … probabil ca in timp voi invata… desi, sincer, nu sunt convinsa ca aceasta este calea corecta. Intai mai experimantam.

      Multumesc tare mult.
      I-ai vazut nasul la sfarsit? a stat cu semne peste 6 ore…. ma duce cu gandul ca a durut…. 🙂

      1. @g.cojocaru,
        Of … ma faci sa-mi dau peste degete si sa nu mai scriu, e clar ca pe undeva, intre ce vreau eu sa-ti scriu, si ce intelegi tu, se rupe firul 🙁

        Evident ca era o exceptie, ca altfel ai fi luat atitudine pana acum, iar eu am incercat sa scriu niste chestii care, in viziunea mea, ar fi putut sa-ti elucideze din nelamurirea „de ce face asa?” si sa-ti dau cateva ideei despre ce ai putea face.

        In nici un caz nu vreau sa iti dau lectii sau ceva, totul a fost cu buna intentie, fara absolut nici cel mai mic gram de judecata.
        Si mai ales au fost chestii practice, pe care noi le-am aplicat si au functionat, in nici un caz teoretice, desigur, detaliate pe … viziuni diferite. Deci a fost concret 🙂
        Si pe langa concret am mai dat cateva posibile explicatii, pentru ca niciodata doua situatii nu sunt la fel.

        Treaba cu „vorbitul” functioneaza si a functionat dintotdeauna, da, chiar si inainte sa implineasca doi ani, la amandoi. Desigur, depinde si de subiect si modul cum il abordezi.

        Ca si la alte posturi, eu am incercat sa vin si cu chestii practice, nu doar „ce frumosi sunt!” sau „lasa, o sa treaca!” (cu scuzele de rigoare pt ante-scriitoare, in nici un caz nu judec pe nimeni si nimic).

        A fi un parinte preocupat de copiii tai, ESTE un lucru perfect, si nimeni nu are dreptul sa te judece.
        Tu iei ce ti se pare bine, din sfaturi, si aplici cum crezi tu.
        O sa incerc sa fiu mai rezervata daca consideri ca am gresit.
        Cu siguranta inca am mult de lucrat la cantitatea mesajelor si la cat de succinte (nu) sunt 🙂

        Cat despre nas 🙂 e un baietel rezistent daca nu a schitat nici un sunet cand l-a muscat 🙂
        Sa vazi ce galagie si haos e uneori la noi! 🙂 Am concuzionat, dupa multe analize, ca uneori e bine sa-i lasi sa se descurce si singuri, chiar daca iese cu scarmaneala, altfel sigur unul e defavorizat daca ne bagam noi, dar asta e concluzia noastra, se aplica in anumite cazuri, oricum suntem prin zona, si amandoi au peste doi ani.

        Trebuie sa explic, altfel mi-e ca iar iese aiurea ce am scris mai sus.
        Dupa ce, spre sfarsitul primului an de viata al lui Matei, tot ii spusesem des fetei: sa nu cumva sa il loveasca/muste/impinga/bruscheze, am observat, pe de o parte ca Matei profita de situatie si „se dadea” la ea, si ei ii era frica de el, pe de alta parte, ea aplica treaba cu „sa nu … ” la toti copiii, nu doar la Matei, si nu riposta de nici o culoare, in nici un context, fata de nimeni. Ni s-a parut grav, au trecut multe luni pana am remediat situatia in ambele sensuri.

        Argumentele si explicatiile sunt mult mai ample si oricum daca cineva ar vrea sa judece ceva, ar face-o si daca as explica chestii pe care le-am facut, in sute de pagini, de aceea, mie mi se pare de la sine inteles ca atunci cand povestesc ceva, in nici un caz nu are vre-un titlu obligativ sau ceva, doar povestesc, poate sa foloseasca sau nu, atat.

        1. @AndreeaG, nu-ti da. Ideea e ca in mod normal nu imi petrec timpul filmandu-i. 🙂 S-a intamplat sa il muste si nu stiam nici eu cum sa reactionez. Am decis sa filmez in continuare, pentru arhiva familiei. 😉 … dar reactiile mele clar nu au fost cele „uzuale” … ale Mariei la fel… pentru ea aparatul in sine e o joaca si ii zambeste mereu. 🙂 Asta vroiam sa spun…. prin „mare parte din ce ai vazut a fost o exceptie”.
          Apreciez tare mult interventiile tale, dar, asa cum am mai spus chiar consider experientele personale mult mai utile. 😉 … sper sa nu te supere asta. Nici eu nu vreau sa ma bag prea mult intre ei, insa el e mic acum… si NU are NICI O REACTIE la nici o agresiune de a ei. Si crede-ma ca il supune la multe… si nici macar o data nu a varsat o lacrima sau nu s-a manifestat sonor, astfel incat ea sa inteleaga ca ii face ceva rau. Il da cu capul de peretii patutului (din lemn) de ii rasuna tartacuta, iar el ii zambeste 🙂 Ea repeta actiunea daca vede ca il bucura! Chiar NU stiu cum sa mai fac sa nu il schilodeasca. Ea are 1 an ai 11 luni, el 7 luni si jumatate. Nici unul nu intelege nimic, iar eu albesc pe langa ei. 🙂 Maria intelege… dar lipsa lui de reactie imi da peste cap orice explicatie… ea il vede zambind si nimic din ce zic eu nu o poate convinge ca ii face rau.
          mi-e greu sa exprim in scris tot … si nu a ajutat nici faptul ca nu eram intr-o pasa prea buna… In plus, ma simt aiurea cand tot primesc sfaturi cu aplicabilitate la copii mai mari. Ai mei sunt mici… Am uneori momente in care ma gandesc ca poate totusi trebuia sa mai asteptam cu bb2… dar ma incurajez spunandu-mi ca vor creste repede si ne va fi mai usor, sau gandindu-ma ca nu suntem singurii… desi mi-ar placea sa „ii gasesc” si pe celilati ca noi… 🙂
          N-a fost nici o clipa „razboi”, ci doar o conjunctura nefericita (la mine)… E pace, da? 🙂

  2. Deci, ca sa incep cu concluzia: dacă eu mă topesc când o văd pe Maria cum îl iubeşte şi îmbrăţişează pe fra-su, darămite voi! Deşi, dacă stau bine să mă gândesc, se vede şi din felul în care povesteşti despre ei că şi tu eşti topită. Şi e normal. Dar, sincer, imaginile astea chiar m-au dat pe spate!!!!! Cu tot cu muşcat 🙂
    Văd că şi maimuţicăi voastre îi place să danseze. Ce zici, le luăm pe amândouă şi le ducem deja la disco? Alexia dansează ore-n şir, fără să exagerez. La creşă, dansează (îmi zic educatoarele că abia se opreşte), cum o aduc acasă urlă mudica (=muzica) şi, de cum îi dau pe un post muzical, sau îi pun muzică de pici, ţopăie mamă-mamă! Azi a învăţat să facă şi piruiete la cerere 😉 Aşadar, hai la disco cu ele! Acum cât suntem şi noi tinere :)))

      1. @g.cojocaru, Mamă rea ce eşti! Nu vrei tu să duci fata la disco! 😛 😛 Normal că îmi arde de disco, auzi şi tu la ea! Păi la cât de des mă invită fii-mea la dans prin casă, e şi normal să mă gândesc la discotecă, nu? 🙂 😉

  3. Eu nu am avut parte de „episodul” muscatului intre frati , cu ai mei gorobeti…diferenta de aproape 8 ani dintre ei , ma gandesc eu , nu a dat sansa unui astfel de eveniment 🙂
    Lasand la o parte ingrijorarea ta…pe care eu o vad la Maria ca si cum ar vrea sa il pape pe Vladimir de drag ce ii este 🙂 , m-am bucurat sa ii vad pe amandoi , in actiune mai mult pe nazdravana creata… 😀 Frumosi copii , o incantare pentru privire! Sa fie sanatosi si sa va traiasca fericiti , alaturi de voi! 🙂

  4. E posibil sa il muste din dragoste, nu din rautate.Eu o faceam cand eram micuta:am muscat 2 copii mai mari decat mine pentru ca ii iubeam foarte mult. Si i-am muscat rau de tot, unul dintre ei a ajuns la spital! Chiar mi se pare ca il iubeste si ea pe Vladimir, mai intai il pupa, vrea sa-l ia in brate si abia apoi il musca.
    Nu stiu insa cum s-o dezveti de asta. La mine a trecut de la sine…

  5. hai mai, ca e doar o etapa si n-o sa fie mereu asa. o sa se joace si frumos impreuna, si-o sa se si certe. e firesc.
    una peste alta, sunt niste scumpi, si impreuna si separat! 🙂

  6. Oh, dar Vladimir o soarbe pe sora-sa din priviri! E asa dulce si dolofan!:)
    Iar Mariei nu i-as lua-o in nume de rau. Si Costin ma musca, rau, chiar tip de durere si el rade si ma musca din nou. Cred ca isi imagineaza ca e o distractie sau pur si simplu ii place sa auda cum tip. Si nu cred ca-si da seama ca de durere tip.
    Din ce am citit la ei nu functioneaza chestia asta cu ” Nu mai face asta. Pe tine nu te-ar durea daca ti-as face asa?” pentru ca nu se pot transpune in pielea ta…ma rog, explicatie e mai lunga si clar mai coerenta pe unde am citit, dar cred ca ai inteles totusi ce-am vrut sa spun sau poate stiai deja.

    1. @Cristina, am incercat cu „mami, il doare”, „tu esti surioara lui si nu trebuie sa ii faci rau, ci sa ai grija de el” , si nu a avut nici un rezultat… dupa cum ai vazut, Maria e mai mare si incepe sa prinda faza cu transpunerea la ea… se vede si in film ca s-a aplecat spre el sa o muste si el… Intelege si cum e cu durutul, ca de aia l-a pupat.. sa ii treaca. 🙂 Asa cum o pup si eu pe ea cand o doare…. Am si „pedepsit-o” … l-a muscat iainte sa iesim afara si drept pedeapsa am ramas in casa… a doua zi l-a muscat iar…

  7. Sunt superbi …serios….saracu..s-a obisnuit cu nazdravaniile Mariei..incat…il incanta ceea ce face ea:)))…va pup pe toti!

  8. ooo, dragul de el! Mai cunosc una bucata baietel care iubeste neconditionat (deocamdata) . Thea nu il musca ,dar are momente cand il bruscheaza sub masca „iubirii”. Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie in viitor, cand baietii o sa si riposteze :)))
    In alta ordine de idei: ce bine danseaza Mariaaa 🙂 are ureche muzicala 🙂

    1. @Lacri, cred ca o sa se transforme casa intr-un camp de lupta atunci cand va invata sa se apere. 🙂 Si Maria bruscheaza, ba chiar il loveste intentionat, dar el nu a plans nici macar o data.
      Cat despre dans… e o dansatoare desavarsita. 🙂 si mai nou tine mortis sa il ia si pe Vladi la dans. 😛 Il tine de mana si incearca sa il zbantuie. 🙂

  9. Eu nu sunt in tema, dar cred ca e doar o faza. Cand Vladimir va fi mai mare nu o sa mai accepte tratamentele astea si va riposta. Probabil vor fi si certuri, dar pana la urma vor ajunge la un compromis.
    Oricum, nu pot sa nu remarc cat e de frumoasa Maria ta:). Are fata de fetita fetita, desi nici n-are 2 ani inca:) nu?

    1. @roxana, mai avem o luna si un pic pana trecem pragul celor 2 ani. 🙂 … toata sarcina mi-am dorit o fetita blonda si cu ochi albastri. 😛 Acum, ii iubesc ochii maronii si carliontii sateni… dar admir in secret fetitele blonde si cu ochi albastri. 😛

      1. :)), iar eu nu mi-am imaginat niciodata ca voi avea fetita cu ochi albastri, avand in vedere ca toata familia este capruie sau neagra:D.