Leaganul

Motiv de fericire maxima! Pentru amandoi. E drept ca deja iese cu scantei, desi nu l-au primit decat de o singura zi… dar Maria invata sa imparta, iar Vladimir se bucura de grija si de atentia surorii lui care il da in leagan si are grija sa ii fixeze bine in centura. Deocamdata imparteala timpului de folosinta nu e tocmai frateasca, dar nici Vladimir nu e vehement in a-si cere drepturile. Deocamdata e bine…

O jucarie tare utila. 🙂 Maria nu a stat in viata ei atat de mult intr-un singur loc. … daca stiam le cumparam unul mai demult. 🙂

Imi place mult ca il putem utiliza atat in curte cat si in casa.

Leaganul e … reciclat. 😛 Parca asa se zice chestiilor mostenite de la alti copilasi. 😛  A mai trecut pe la doi copilasi inainte de a ajunge la noi, dar probabil ca nu a fost foarte folosit de s-a pastrat atat de bine.  Sunt sigura ca ai mei nu-l vor menaja deloc.  😉

L-am adus acasa ieri… demontat. Maria de cum l-a vazut a tabarat pe el, dar cum mi-era lene (shame on me!) sa i-l montez singura, i-am trombonit ceva de genul ca eu nu stiu sa il montez si ca trebuie sa il astepte pe ta-su sa vina acasa sa i-l monteze.  … iar fata mea desteapta, pune mana pe telefonul meu si apeleaza ultimul numar format (care din fericire era al lui Sorin) si spune imperativ: Tata acasa uta!    😀

Incepand de ieri, in casa noastra rasuna numai glasul Mariei cantand Uta, uta cu ca’uta! Vladimir o acompaniaza razand.

 

Articole pe aceeasi tema

7 comentarii

  1. Frumos! Avem si noi un leagan cam la fel la bunici, dar nu cu foarte mare succes la Costin, din pacate.

  2. Nici noi nu am avut un leagan din asta, am incercat cand era mai mica, dar nu i-a placut, si am renuntat.
    Ce mare a crescut Vladimir.
    PASTE FERICIT!