In ultima perioada timpul liber nu prea imi prisoseste. Cand nu sunt la job, sunt afara cu cei mici. Cu amandoi sau numai cu cate unul… depinde de orarul lor de somn… Inca sunt in contratimp la capitolul acesta.
In plus, Vladimir merge non stop, dar numai sustinut. Am luat-o de la cap cu durerile de spate. 🙂 … dar nu ma ingrijorez. Stiu ca etapa aceasta va trece repede. Nici nu-mi vine sa cred ca baiatul meu mai are putin si merge singur…. 🙂
Maria e din ce in ce mai cooperanta si mai intelegatoare. Micul diavol tazmanian da semne de „imblanzire”. 🙂
Se intampla multe in viata noastra. Cu o viteza ametitoare. Nici nu stiu despre ce sa mai povestesc… Am ramas mult in urma la consemnarea evolutiilor lor.
Traim cu intensitate fiecare secunda si ne bucuram ca ne-a fost dat sa o facem impreuna!
Vremea frumoasa si timpul pe care il aloc copiilor ma tin departe de calculator… Si recunosc ca imi lipsiti. Voi si blogurile pe care le citeam cu drag zilnic. Acum zilnicul a devenit saptamanal, dar nu pot renunta…
Probabil ca activitatea mea in online va ajunge cat de curand la a se rezuma numai la cateva ore in week-end… Dar nu ma plang. Minunile noastre merita! Stiu mame care pot lucra si totusi au timp si de copii si de online; le admir…. Eu inca sunt la inceput si nu am reusit sa gasesc atat de repede un echilibru care sa imi permita sa fac asta. Mai caut. 😉
20 de comentarii
Of, stiu sigur sigur ca atunci cand ma voi intoarce la job n-o sa mai fie deloc timp de online. Abia era si inainte de S., dar acum, nici nu se pune problema. Si o sa-mi fie dor, e dragut online-ul mamicesc 🙂
Ai inceput deja munca? Eu mai am o luna, pe 1 iunie sunt prezenta si eu si ma cam apuca panica. Daca acum ma plang de lipsa de timp, atunci o sa fie si mai si… E foarte bine ca te bucuri de ai tai in momentele „libere”, nici nu trebuie sa iti faci griji ca scrii mai putin si citesti mai putine bloguri spre deloc. Cine e in situatia ta intelege perfect. Eu am doar pe Alice, dar de cand a inceput sa mai creasca, parca imi doresc tot mai mult sa stau cu ea, sa ne jucam, sa ne plimbam. Deci, spor la joaca si plimbat si odihna placuta, atunci cand apuci! Pupici 🙂
@Steli, am deja o luna de cand am inceput.. dar inteleg perfect ceea ce spui. 🙂
Stiu, am vazut poza de la ecograf :))
Eu nu m-am intors la job si nici nu ma intorc prea curand, dar tot n-am timp decat de stat pe afara cu piciul. Pe o vreme asa frumoasa nici n-as face altceva.:)
@Cristina, prea curand insemnand ca totusi te intorci in cateva luni, nu? … ceea ce este foarte curand. Trust me. 😉
@g.cojocaru, Ar fi cam 6 luni, dar poate fi si mai mult, nu stiu…vedem cum merg lucrurile. Deci lasa-ma sa fiu optimista.:)
daca Bogdan se ofera, cu placere. 🙂 … doar ca nu stiu cat de mult ii mai arde lui acum de poze cu pitici. Anul acesta se specializeaza in fotografiat burti locuite. 🙂 🙂
te inteleg perfect…in aceeasi situatie sunt si eu…
@Calin Andreea Daniela, 🙂 colegele de suferinta intotdeauna imi ridica moralul. 🙂
eu as avea nevoie de mai mult de 24 de ore pe zi ca sa ma impart peste tot:)
@Roxana, deocamdata ne descuram cu somnul redus la limita existentei.
Mie mi se pare genial sa poti sa te ocupi de doi copii asa mici, punct. Fara servici sau blog. Daca mai pun si munca la socoteala, chiar nu stiu cum faci cu timpul. Si la tine ziua are tot 24 de ore, nu-i asa?
@Ioana Stancescu, genial nu e. Mie una mi-e greu… si daca nu ii aveam pe ai mei care ma ajuta enorm, mi-ar fi fost si mai greu.
P.S. Am găsit un loc suuuuper unde să facem următoarea şedinţă foto-cobai cu Bogdan Tonceanu pentru punctfoto.ro… E la iesirea din Pantelimon, dar e un loc de vis! Iar picii sigur vor fi în exraz. „Chip in taci” (keep in touch), da?
Să dai mai departe reţeta, când o vei găsi. Da? Nu de alta, dar te voi ajunge din urmă la capitolul criză de timp…
Ciufulici deja merge singur (aproape)??? Păi ieri, parcă, am fost la tine la maternitate…
@Cristina + Alexia, stiu…. nici mie nu-mi vine sa cred. 🙂
:((((
chiar ma gandeam la asta… 🙂 Bafta!
Stai sa vezi ca de luni iau si eu taurul de coarne :))