Dragoste pentru animale dusa la extrem

Cu ceva timp in urma, Maria a fost impreuna cu bunicii la casa sora-mii de la tara. Casa inseamna de fapt o moara, o cresacatorie de pasari si o livada numai buna de batut in lung si in lat de catre Maria mea.

A facut “milai”, a alergat “latele” (ratele) si gainilie si puii, pe care ii numeste generic “cososu”, s-a jucat cu pisicile, a explorat livada dupa bunul ei plac… si dintr-o data s-a linistit si statea pe vine explorand fericita  ceva. Tata a crezut ca se joaca cu pisicile… dar in afara de rasetele Mariei nu auzea nici un mieunat, asa ca se apropie de nepoata-sa sa vada ce jughineste ea acolo.  Fata mea – suflet mare iubitor de animale – isi gasise un tovaras de joaca si il mangaia si il invartea pe toate partile: …… un soricel!

In secunda doi sarmana creatura a fost smulsa din mainile ei si aruncata in zare, iar copilul spalat si dezinfectat; printre proteste vehemente, care au continuat cu tavaleli in mijlocul babaturii si plansete de jale dupa soricelul ei. Criza in toata regula. L-a cautat in toate cotloanele si a plans cu lacrimi amare…

Norocul nostru ca nu l-a mai gasit! 🙂

Articole pe aceeasi tema

7 comentarii

  1. Nu ma mir ca il mangaia si se juca cu el. Copiii nu au frici si nici nu cunosc pericolele. Ma mir doar cum a reusit sa-l prinda. E mai rapida decat Tom, fiica ta.

  2. Ăăăă… data viitoare când vine de acolo ar fi bine să o cauţi prin buzunare… atlfel cine ştie ce surprize poţi avea! 😀
    Tocmai îmi povestea soţul de curând nişte amintiri din copilăria lui, când îşi teroriza bunica – femeie de oraş, sperioasă şi „insectofobă” – aducând în fiecare seară în casă câte o vietate (gândac, şopârlă, şoarec sau ce găsea), tot sperând să treacă de controlul de la uşă şi să ajungă cu vietatea în cămăruţa lui de vacanţă, unde să se joace nestingherit cu „animalul de companie”…

  3. Alexandra, trebuie sa te contrazic, soarecii poarta cu ei boli mult mai fioroase decat cele pe care le poti lua de la o vaca de exemplu… Asta nu inseamna ca daca l-ai pupat in bot, gata, iei ciuma. Dar sansa sa te muste vaca e mai mica decat cea sa te muste un soricel cu care te joci si care crede ca i-ai amenintat integritatea. El e imun la multele dihanii mici pe care le poarta, un copil mic nu intotdeauna. Din care cauza si reactia tuturor cand vad copiii jucandu-se cu un soarece.
    Gabi, ai pus-o. Pot sa-ti spun din proprie experienta ca dragostea de soareci nu trece :-))) Doar ca atunci cand mai cresti inveti sa te intelegi cu ei altfel, ca sa duci la minim riscul de a fi muscat (nu de alta dar sunt animale salbatice si au reactii corespunzatoare cand se simt amenintati), eu si acum ii iau in mana si ii trimit in camp sau in treaba lor cand ii gasesc pe unde nu trebuie (ca norocul ca pe langa casa mea nu servesc, eu am sarpe).
    Poti eventual sa-i explici Mariei ca soarecele e mai „murdar” (sau un termen pe care il intelege si la care reactioneaza mai bine) decat alte animale, si de aia nu e bine sa ne jucam cu ei (prea mult) :-)))

  4. Pai vezi, eu nu inteleg…daca poate mangaia vaca sau cocosul, de ce nu si soaricele? Vad copii lasati sa pupe pisici si caini, sa ii mangaie, sa lase animalele sa ii linga…dar un soarece de la curte e nasol? De ce? Nu poarta alte boli decat cele ale celorlalte animale. Mie mi se par foarte draguti. Strica ei lucruri, dar o fac pentru ca au o inteligenta a supravietuirii :))))
    P.S. nu sunt iubitoare de animale!

  5. Doamne fereste, nu-mi vine sa cred cum de statea soricelul asa linistit in miinile Mariei, sa-l mingiie si sa-l intoarca pe toate partile si n-a fugit de ea .

  6. :))) vai… si Filip e mare iubitor de animale, aseara pana sa reactionez eu un catel l-a lins pe fata/gura… lasa, fac anticorpi 😀