Fie vreme buna

… fie vreme rea, piticii mei au un chef de joaca incredibil de mare. Firesc, dealtfel.
Abia se obisnuisera cu iesirile prelungite in parc/curte si a venit vremea rea peste noi. Noroc ca sunt doi si, desi nu interactioneaza mereu, se antreneaza totusi unul pe altul „la joaca”. Chiar daca joaca lor implica de cele mai multe ori harjoneli si lupte pentru jucarii; si cam din toate interactiunile lor unul iese trosnit. … dap, a inceput si Maria sa si-o ia de la Vladi. Incerc sa moderez mai degraba decat sa intervin. Nu stiu daca e bine, insa nu vreau sa le dictez eu modul in care „trebuie” sa se comporte unul cu celalalt. Sper sa gaseasca singuri calea de mijloc. Eu imi propun numai sa fiu mereu acolo pentru a interveni doar in situatiile in care evenimentele degenereaza.
Copii mei se dezvolta fenomenal de repede. Parca mai ieri eram insarcinata cu Maria, iar astazi deja misuna prin casa doi prichindei care striga mama si tata si se alearga printre picioarele noastre. Dap… se cam alearga… ca Vladimir, la cele 10 luni ale lui, a inceput sa mearga si singur. Din dorinta de a fugi dupa zvarluga de sor-sa, logic. Nu face mai mult de 3-5 pasi nesustinut, insa daca ii oferim o mana sau poalele unei fuste ( 🙂 ) abia reusim sa mai tinem pasul cu el. Totusi, premergatorul este de baza; inca…asta pentru ca e cam greu pentru o singura persoana sa poata fi atenta la amandoi… mai ales ca in 90% din cazuri, sunt unul hais si altul cea!
Casa noastra are un iz de „balamuc”. 🙂 Dar e incredibil de frumos!

In filmuletul de mai jos, i-am surprins la unul dintre „jocurile” preferate ale Mariei. Il exploateaza pe fra-su pe post de mijloc de transport. 🙂 🙂

…si daca ma tot plangeam eu toamna-iarna ca Maria nu poarta caciula, nah ca am ajuns sa nu mai vrea sa o dea vara jos din cap. 🙂

 

Vremea rea ma intristeaza si ma cuprinde nostalgia… Mi-e dor de zilele acelea calduroase in care uitam sa mai intram in casa…

 

 

Articole pe aceeasi tema

11 comentarii