Inca din prima clipa suntem langa ei pentru a le satisface nevoile. La inceput nerostite. Apoi, cresc si incep sa isi exprime singuri nevoile si nu numai. Nevoilor li se alatura dorintele. Din ce in ce mai elaborate. Pe unele le putem satisface, pe altele nu…
Probabil, ademenita de reclama Pizza Hut care ruleaza pe toate canalele, Maria si-a exprimat prima dorinta alimentara: pisa! (pizza). Si iata-ma apeland la avutorul prietenilor de pe facebook pentru a afla cea mai simpla si buna reteta de blat. ….. Nu mai facusem pizza in viata mea. Si nici aluat. … dar dorinta copilului e lege! π
Cu reteta printata si pusa pe frigider (cu ajutorul magnetilor) am purces la treaba… Imaginea cu mine plina de faina si ultra concentrata asupra „taskului extrem de important” pe care trebuia sa il duc la indeplinire era destul de comica, insa am reusit. π … am trisat putin la intinsul blatului, unde, dupa ce m-am chinuit cca 20 de minute sa intind uniform blatul, am ales optiunea : cheam-o in ajutor pe bunica. π Si a venit saraca bunica… si astfel am reusit sa duc taskul la final. Fara arsuri, fara accidente la manevrarea tavilor incinse…. M-am uimit si eu de mine! π π π
.. Si a venit momentul adevarului: Maria fata in fata cu pizza! Dupa fiecare gura exclama „mmhhhmmmmm!”. Cum sa nu explodeze pipota in mine! π Apreciere mai mare ca asta nu am primit in viata mea!
Imi place la nebunie sa fiu „exploatata” asa de copiii mei. Β … nu stiu de ce, dar m-am simtit tare bine in postura de mama-numa-buna-de-indeplinit-dorintele-culinare-ale-copilului!
13 comentarii
O data ce ai inceput, nu te vei mai opri! Succes, reclame ”inspiratoare” vor fi cu miile la tv, pe tine trebuie sa te tina muschii! π π π
@Gabriela Cimpoca, de muchi nu-mi fac griji… dar ma ingrijoreaza valentele mele gospodaresti. π … sunt antitalent. π
Uite, asta nu a reusit sa ma „miste” niciodata. Urasc gospodaria. Ma bucur cand ii place ceva, dar ma bucur mai tare cand ii place pizza cu masline de la Gambino’s. Aveam o adevarata baza de date cu pizzerii care aveau sortimente fara carnati si alte porcarii… π Am incercat, nu-i vorba ca nu. I-am facut toate minunile la un moment dat. Acum, de nevoie, ii tot fac alte categorii de minuni. Dar nu sunt nici o bucatareasa buna, pasionata si mai putin, asa ca prefer sa-l bucur in alte moduri… π
@Maria, uite ca pe mine, cea care era fericita cand reusea sa fac un sandvis bun era in culmea fericirii si trecea reusita in catastif :P, ma misca reusita asta. E un pas enorm pentru mine. Numai faptul ca am reusit sa produc ceva comestibil si tot e de bine! π .. dar recunosc ca nu cred ca as fi in stare sa produc chestii comestibile zilnic. π Traiasca mama si bunica! π
@g.cojocaru, Da, probabl ca asta e secretul, pe mine ma omoara mai tare faptul ca TREBUIE sa gatesc, nu o pot lua ca pe o joaca si ceva deosebit, it’s f***in’ routine! π Probabil ca daca nu as avea presiunea „da-te jos din pat acum si fa ciorba ca mor aia de foame!” as putea-o privi ca pe o activitate creativa si funny… π
M-am mai uitat o data la reteta ta, vad ca e cu drojdie, sa stii ca aluatul trebuie lasat la crescut! Asta e rolul drojdiei in orice aluat.
Din acest motiv nici nu prea e recomandata painea calda (mai ales daca tii la silueta), drodia continua sa actioneze 24 h de cand o pui in aluat si te balonezi de nu se poate…Nutritionistii recomanda asa numita paine de „a doua zi”, dupa ce si-a incheiat drojdia actiunea de crestere.
Eu fac aluatul lui Jamie la proportiile din reteta, 1kg faina+gris, si pun la frigider cateva „bile’ invelite in folie. Pana a doua zi rupe folia de mult ce se umfla.
@Roxana, ai dreptate. Trebuie sa invat sa gandesc in avans. π .. dar ce ma fac cu poftele de moment? π π
Il incerc si pe ala. Am zis! π
Gena, si noi am trecut prin faza asta…nu-ti spun ca am arat netu’ ca eu nu stiam deloc sa fac aluaturi. Pana la urma am ales aluatul lui Jamie Oliver, e chiar genial! M-am uitat si la niste tehnici pe youtube, daca vrei mini pizza faci o bila in mana si dupa aia o pui pe blat si o intinzi apasind cu varfurile degetelor.
Uite si postarea mea, poate te ajuta:http://roxanaraducan.blogspot.com/2011/03/pizza-pentru-bobby.html#more
@Roxana, mi l-a recomandat si Laura Frunza. O sa il incerc si pe asta cu siguranta! π
Pai sa va fie de bine si sa tot mai faci pisa! π
Pizza cu blatul de paine am facut si eu si intradevar este simplu si rapid de facut.
Sa sti ca asa este : ce apreciere mai extraordinara poti primi decat sa ii vezi pe cei dragi si iubiti indesand cu doua maini in gura ceea ce ai preparat cu drag? π
Sa auzim de bine! π
@Ana-Maria, tu stii cel mai bine cum e cu aprecierile. Eu una mai am putin si infulec pozele pe care le postezi! π
:))) Stai sa vezi cand le cer la miez de noapte cand tie iti cad ochii in pantofi si mainile sunt umflate de treaba :)))
Apropo de pizza, cel mai simplu blat e cel din felii de paine pe care le pui in tava unsa inainte cu un pic de margarina. Pe fiecare felie pui cate o lingura de lapte, nu mai mult caci altfel blatul iese prea moale.
Eu mai folosesc si alta metoda cand stiu de dinainte – nu la 12 noaptea :))) – cumpar de la turcii care fac paine, paine nefacuta – numai coca. O mai framant acasa cu margarina sau ulei si o intind in strat foarte subtire π
Iti dai seama … nevoia(pretentiile si dorintele Micai) m-au facut asa cunoscatoare :)))))
@Ana lu’ Manole, in miez de noape inca nu am experimentat dorintele… probabil ca atunci cand vom ajunge acolo ma voi reorienta spre retete ultra rapide. … dar acum, sincer, nu ma atrage ideea unui dlat facut din paine…. Titusi, sunt sigura ca vor veni vremuri in care voi ajunge sa apreciez reteta. π