d'ale cojocarilor

Ce fel de pacient esti?

17 comentarii

Am cam ramas codasa la citit, desi readerul se incapatana sa ma notifice mereu ca am aproape 300 de postari necitite. Azi mi-am luat revansa. Aproape ca am ajuns la zi. 🙂 Mai am 60. Normal ca m-am rezumat la citit… la multe dintre ele chiar mi-a parut rau.. dar zau de eram in stare sa mai si scriu ce imi statea in varful buricelor. 🙂
Mi-a atrasa atentia o intrebare pusa de Hapi: Ati avut vreodata ocazia sa descoperiti ce fel de pacient sunteti?

Nu am rezistat sa raspund printr-un simplu comentariu, asa ca dezvolt aici, la mine acasa, si va invit si pe voi sa raspundeti la aceasta intrebare.

… Din pacate, am avut mai multe ocazii care sa imi permita sa descopar ce fel de pacient sunt… din pacate au avut si medicii parte de asta. 🙂 Eu sunt aia care indrazneste sa tipe la asistenta care o strangea de unica portiune de 10 cm  x 20 cm arsa de pe brat, atunci cand intentiona sa ii monteze branula. Sunt aia care intreaba medicul de ce intervine pe viu printr-o plaga abdominala cu vedere la intestin, in loc sa foloseasca un anestezic local. Sunt aia care „se vaita si se tine de pereti mergand indoita” … desi nu aveam decat o ocluzie intestinala mecanica, ne functionala, si eram proaspat operata de cezariana (2 zile), timp in care spuneam tuturor ca ma doare cumplit si nimeni nu parea sa ma bage in seama cu adevarat; in 30 de minute de la primirea acestei ultime caracterizari, eram pe masa de operatie (urgenta, normal) cu 7 medici roind in jurul meu… inclusiv anestezista care m-a caracterizat asa… ah, si ocluzia era o complicatie post-anestezie. 😀

Sunt pacienta care stie sa multumeasca tuturor (de la infirmiera pana la profesor doctor) atunci cand este tratata omeneste, dar si sa indure atunci cand nu este…. Sunt cea care nu cere calmante decat atunci cand are dureri foarte mari, si care este „redusa la tacere” (prin administrarea de somnifere) de asistentele de la TERAPIE INTENSIVA pe care indrazneste sa le trezeasca din somn pentru a solicita un calmant si care indrazneste apoi sa nu le mai dea acestora ratia zilnica de 50 de ron/tura, care ii asigurau un minim de ingrijiri omenesti….

Sunt pacienta care respecta indicatiile medicului mai mult de frica decat din convingere, dar pana la urma conteaza ca o fac. 🙂

Sunt o pacienta ce are pretentia de a fi tratata omeneste. Tu?

Articole pe aceeasi tema

17 comentarii

  1. Am raspuns si la Hapi, desi ma refeream la comportamentul de acasa. La spital este altceva. Mereu am coborat din pat pentru a ajuta celelalte bolnave din camera, nu dau bani asistentelor sau infirmierelor, terorizez doctorii cu intrebari si fac tot ce imi spun ei. 😉

  2. Tu te pricepi la ce să ceri :). Eu multumesc lui Dumnezeu în ultimii, nu am prea avtu probleme decât cu o ureche şi am fost tratat decent la spital şi bineînţeles, cezariana unde a fost ok totul, inclusiv „platile” ceva mai puţine. Cred…că sunt o pacientă ce te stresează până se face cum vrea ea 🙂

  3. Nu vreau sa ma gandesc la ce fel de pacient sunt, unul lesinat probabil ca altfel nu merg la spital, mostenire de familie….
    Cat despre restante la citit am si eu, dar timp nu am:D

  4. eu una pot spune sincer ca ajung la medic in ultima clipa
    am grija sa-i duc pe copii, pe sot sa-l bat la cap sa mearga (multumita insistentelor mele a aflat ca alunita care tot crestea nu e o problema), pe parintii mei sa-i cert ca nu-si iau medicamentele la timp…eu nu prea ajung la doctor! cand sa ajung? plus ca mereu zic: lasa ca trece, acum nu am timp…
    in iarna am ajuns la medic de teama (e drept pentru ca mai mult m-a luat sotul pe sus) ca e ceva in neregula la sani – asa am ajuns sa iau tratament si sa fie bine acum in prag de toamna 🙂
    dar nu imi place sa apelez la sistemul de stat;am oroare de statul la usi, de buzunarele intinse, de lipsa de respect fata de om/pacient, de….tot! incerc pe cat posibil sa minimalizez totul si sa reduc astfel de consecinte: pediatra vine acasa, la specialisti mergem doar la privat…sunt aceiasi medici doar ca acolo nu se asteapta sa le dai ceva pentru ca isi iau destul din cat platesti la receptie 😀

    1. @antoaneta, nici eu nu ma duc pe mine, dar in privinta celorlalti sunt exact ca tine. 😉 … despre privat… cam ai dreptate, dar nu mereu iti permiti sa mergi la ei. Daca ai investigatii mai complexe de facut cam pui in balanta si bugetul… in plus, cazurile mai complicate nu se pot rezolva la privat (din lipsa de competenta, sau autorizare) … Eu una nu mi-as permite o internare cu tot cu investigatii, tratamente. la ei numai cazarea e de la 600 de ron/zi, in sus…. de zici ca stai la Marriott

  5. Ma ferit dumnezeu sa am prea mult de-a face cu cadrele medicale din spitalele romanesti, deci nu stiu ce fel de pacient asi fii acolo si nici aici. Bat în lemn! Sotul meu este o alta poveste, el a avut cancer. Mai multe nu spun asa în „camp deschis” dar a avut parte de o îngrijire buna ptr ca asigurarile noastre sunt cele mai scumpe.

  6. Sunt pacienta care nu merge la spital, doctor, urgenta, sau cheama salvarea, decat daca mor in minutul acela. Sunt pacienta cu pretentii si anume: am pretentia ca medicii, asistentele, pana si personalul de salubritate din spital, sa fie profesionali si amabili ca de aia sunt platiti un car de bani (cel putin unde locuiesc eu). Nu au absolut nici o scuza sa fie acri, nepoliticosi, sictiriti. Problemele personale se lasa acasa, nu se duc la servici. Sunt pacienta careia trebuie sa i se explice ce si cum, sa i se ofere optiuni si sa i se respecte alegerile daca are optiunea si dreptul sa aleaga. Daca nu are, asta este altceva. Sunt pacienta care nu e dispusa sa indure dureri atat timp cat exista la dispozitie medicamente pentru ameliorarea sau eliminarea lor. Sunt pacienta care se face foc si para daca nu e tratata omeneste si nu se da indarat de la a reclama la administratia spitalului, constienta de posibilitatea ca persoana reclamata sa fie data afara sau sanctionata financiar. Orice actiune are consecinte. Si in incheiere, si eu sunt pacienta care respecta indrumarile medicului.

  7. Vai, dar mi se pare tare mult 50 la asistenta pe seara. daca ramai o saptamana, ce faci…sau mai mult?
    Cu mine s-au purtat frumos. Anestezista a fost un adevarat pansament. Ok, recunosc, am avut pile. Dar majoritatea asistenteleor si a infirmierelor nu stiau asta fiind un centru universitar, se schimbau …nu stiau tot ce misca la fiecare medic.
    Diazepam am cerut jumate de fiola chiar in seara de dupa op ca sa pot dormi putin (nu aveam risc hemoragic) si s-a uitat aia la mine de zici ca eram Michael jackson sub Propofol. Si s-a apucat ea sa-mi explice ca nu-mi poate da din cauza medicatiei pe ziua respectiva (trecusera 12 ore de la op) Foaie verde stalp
    Dup-aia nu le-am mai cerut absolut nimic

    1. @Hapi, 50/tura x 3 ture pe zi x 7 zile…. doar asistente… plus infirmiere, plus doctori… inclusiv tratamentul a trebuit sa imi fie cumparat de familie… unul dintre medicamente a fost 200 lei doza. x 1 pe zi x 10 zile.. asta a fost doar unul…. Cred ca au sarit de 6000 lei medicamentele pt 3 saptamani… Doar Romania anului 2011.

  8. IDEM!!!!
    Nu ma caut de boli inchipuite, sufar in tacere decat sa merg la dentist si ajung la el in ultima faza cand nimic nu mai poate fi salvat, doar operat :))
    Mi-a fost frica de cezariana insa am rezistat eroic durerilor de dupa, caci cauza era prea nobila :))
    Ajung rar la medic si atunci cand ajung, bag banu intai, ca la curve, sa stiu ca imi va acorda atentia si priceprea cuvenita

    1. @veronica, ce bine le zisesi! 🙂 Apropos de banu’ bagat inainte. .. Acum cateva luni am ajuns cu Sorin la Spitalul de Boli Infectioase… il ciupise o furnica dar rau de tot… i se facusera trei galme cat jumatate de pumn (fiecare) in cap. … si, spre surprinderea mea, am intalnit un medic care ne-a refuzat banii..dar i-a si pus un diagnostic gresit. 😀