Cronica unui suberek ratat

Imi place la nebunie suberekul. Cel mai bun l-am mancat la turci. Facut pe vatra…. Acela a fost si primul meu suberek… de atunci am tot incercat si prin alte parti, dar nicaieri nu reuseam sa gasesc acel gust… De cca. 2 ani am si renuntat… pana cand am citit aceasta postare: „tatar suberek” … are Ana un stil de am salivat instantaneu… si dupa ce mi-am revenit, mi-am dat seama ca pe unde gasisem prin Bucuresti, nu imi placuse… 🙁

Atunci un gand cutezator mi-a trecut prin minte: il fac eu! 🙂 Nu mai conta ca rata personala de dezastre provocate in bucatarie, la manipularea uleiului incins, este de aproape 100%. Pofta a invins ratiunea.

Si m-am pus pe treaba. Cum o stiu deja pe Ana ca lucreaza dupa ochi, nu m-am mai obosit sa ii cer reteta, asa ca am compilat mai multe gasite pe google si le-am personalizat.

Prima greseala: la umplutura am folosit numai vita si pui, aproape deloc grase.

A doua greseala: aluatul l-am facut numai din apa sare si faina; atat. Nu tu ulei, nu tu bicarbonat stins in lamaie sau otet… nu tu praf de copt…

A treia greseala: aluatul l-am facut prea vartos. M-am zgarcit unde nu trebuia: la apa.

A patra greseala: am fost prea generoasa cu umplutura.

Asa am reusit sa obtin niste ghiulele de carne invelite intr-un aluat gumat…  Sper ca  macar catelusa noastra sa le manance. 😀

 

Articole pe aceeasi tema

11 comentarii

  1. Gabi , imi pare rau ca nu ti-au iesit.
    As vrea , chiar daca este tarziu , sa iti spun ca , dupa parerea mea , nu ai gresit , ci totul tine de experienta.
    1. Suberekul se face cu carne de oaie , tatareste vorbind , insa el se poate adapta.Ale mele au fost cu carne de porc tocata , pentru ca altceva nu am avut in frigider si nici bani sa cumpar carne de vita.Vecina mea a facut , atunci demult , numai cu carne de vita slaba.Ideea este sa NU calesti carnea cu ceapa , ci se pun CRUDE in aluat.
    2.Aluatul se face NUMAI din apa , sare si faina.Atat.Nu se pune bicarbonat si mai stiu eu ce adaosuri.Ideea este sa nimeresti ,din ochi , cantitatea de apa care sa nu lase aluatul tare sau prea moale.Aluatul trebuie framantat cel putin 20 de minute si omogenizat cu apa si sare pana cand devine de consistenta unei gume de mestecat ce a fost mestecata multa vreme.Intelegi? 😀 Se rup bile mici si se intind cu sucitorul foarte fin si subtire , aproape de trasnparenta.Se umplu cu o lingurita de amestec , care inseamna carne , piper , sare si ceapa tocata fin , se pliaza pe jumate , se lipesc marginile si se prajesc in ulei BINE INCINS.Tatarii folosesc seu de oaie sau grasime de oaie.
    Poti pune cata umplutura doresti in interior , insa asta inseamna sa lasi mult mai mult la prajit , ceea ce duce la niste suberek mult mai crocant si putin mai …ars.Chiar si cu alutaul vartos puteai face suberek , daca ai fi intins bine foaia de umplut si prajit.
    Tu crezi ca mie mi-au iesit din prima?Haida deh! Si cine spune ca ii iese din prima ceva dupa o reteta….eu cred ca minte.Nimeni nu recunoaste asta si in plus , din experienta mea de pana acum in ale bucatariilor , o reteta nu iese niciodata daca este facuta dupa cum a fost scrisa….pentru ca castronul meu nu va fi niciodata exact la fel cu cel pe care s-a realizat reteta….
    Cu cat incerci mai des , cu atat te inveti….Sa fi vazut , acum vreo 10 ani in urma , ce placinte faceam eu , cu aluat framantat de mine….nici cainii de la bloc nu vroiau sa le manance….am martor pe Marius!
    In plus , acest aluat poate fi umplut cu ce vrei tu , asa cum si clatitele pot fi umplute cu orice , si orice alte foitaje….
    Te imbratisez si nu fi suparata….mai incearca si ai sa vezi ca vei reusi!

  2. Noroc cu poza de pe blogul unde faci trimitere, ca stiu si eu despre ce vorbim. Ne facea tatal meu cand eram copil si inca imi este dor de acel gust unic. Uneori umplea acest aluat cu loboda si marar. Astea imi placeau cel mai mult, pentru ca mereu am fost mai buna prietena cu verdeturile decat cu carnea. :))
    Bine ca stiu acum cum se numesc, sa caut reteta si sa fac si eu. 😉

  3. nici o poza, nimic???
    uite asa au invatat multe dame sa cucinareasca. nu toate s-au nascut cu cratita in mana.

  4. :))))))))))))))”Asa am reusit sa obtin niste ghiulele de carne invelite intr-un aluat gumat… Sper ca macar catelusa noastra sa le manance. 😀 „