A venit zapada mult asteptata! Cei mici sunt in culmea fericirii.
Ii bagam in casa cu proteste vehemente, soldate de cele mai multe ori cu lacrimi amare.
Maria si-a luat deja lopata in primire si e un ajutor de nadejde la datul zapezii. Vladimir nu se lasa nici el mai prejos si si-a insusit o lopata mai mare din setul de jucarii pentru nisip. Mor de dragul lor cand ii vad cum incearca sa imi imite miscarile si imi este si mai drag cand ii bag in casa imbujorati. 🙂
Maine dam sania jos din pod… sper sa reusesc sa ii plimb fara sa ii rastorn.
Imi place iarna cu tot cu ger, cu tot cu nametii pe care trebuie sa ii indepartez cu lopata, cu tot cu febra musculara pe care o mai fac uneori de la datul zapezii, cu tot cu „partia” pe care trebuie sa o fac pentru a iesi cu masina de pe strada
Mie imi place zapada… desi nu stiu daca voi fi in stare sa ajung maine la job cu masina… Ghinionul meu cel mare e ca nu trebuie sa ma deplasez numai pana la Casa Presei ci tocmai pana in zona Ambasadei SUA … tre’ sa ajung la centrul nostru de training… Imi tin pumnii. 🙂
Voi cum v-ati propus sa „invingeti” nametii?
3 comentarii
Noi ne-am deplasat acceptabil astazi cu masina (a dezapezit-o tati inainte sa coboram noi destul de rapid) si la intoarcere cu troleibuzul pana in Cismigiu si apoi cu taxiul. Se circula si pe stradute. Eu am luat ceva balti la bord la traversat, dar nu ma plang. E iarna, nimic tragic. Hainele si ghetele se usuca. Fi-miu e rosu in obraji si inca alearga si pe zapada inghetata dupa porumbei, deci sunt multumita.
Sania poate o scoatem in week-end. Poate anul asta o sa-i placa si sania, nu stiu, dar sunt optimista.
Ma bucur tare mult pentru voi! Sincer. … O iarna frumoasa
sa aveti!
Noi am intampinat prima ninsoare cu o porţie zdravănă de temperatură, asa ca amanam iesirea la zapada pentru zilele urmatoare.