MESERIA DE TATIC

Astazi Cojocarii au musafiri. 🙂 Pentru prima data. Cel care si-a facut curaj este … Martie din post, un blogger aflat la inceput de drum, pe care ma bucur enorm ca l-am descoperit si pe care il citesc cu placere. M-a bucurat tare mult ca a dat curs invitatiei mele de a scrie un guest post… cum Sorin se multumeste cu cititul, simteam nevoia sa aduc in casuta noastra virtuala si o perspectiva masculina… fie ea si din partea unui musafir. 

Astazi va las in compania unui articol demn de rubrica tati cool. Enjoy it!

————————————————————————–

Am acceptat cu mare placere, dar cu si mai mari emotii, invitatia de a scrie un guest post pe blogul cojocarilor.

De patru ani incoace m-am apucat de o noua meserie, cea de tatic. Am asteptat-o de mult, dar nu m-am pregatit deloc. De fapt, mai ales in perioada in care „eram insarcinati”, am citit mult, am studiat de la distanta alti tatici, dar in momentul in care a aparut fi-miu mi-am dat seama ca nu stiu nimic (ma rog, aproape nimic).

Imi amintesc foarte clar ziua cand i-am adus acasa de la maternitate. Bucurie mare, casa impodobita (m-am ocupat eu intre doua vizite la spital), i-am filmat cand au intrat in casa, cateva lacrimi de emotie, pus copilul in patut, dupa care ne-am uitat lung unul la altul si ne-am intrebat: si noi ce facem acum, ca n-avem manual de utilizare sau instructiuni de folosire?

Asa e la primul copil, inveti din mers, treci peste toate emotiile si fricile, asculti sfaturile tuturor binevoitorilor si faci tot ca tine pana la urma.

Asa ca am invatat sa-l tin in brate fara frica de a-l scapa sau de a-i rupe vreun oscior, sa-i fac baita fara frica de a-l ineca, sa-l spal la fund, sa-l schimb fara sa “ma stramb”, apoi sa-l imbrac, sa-l plimb etc etc etc

Primii aproape doi ani au fost pe de o parte dificili, pentru ca am avut multe, foarte multe de invatat, dar pe de alta parte mai usori, pentru ca mama a stat acasa si s-a ocupat de cele mai multe probleme legate de copil. Activitatea mea principala era aprovizionarea, alergatul cu masina (fiind, din pacate, singurul posesor de permis de conducere din familie) dintr-o parte in alta.

Ce-i drept, erau zile cand doamna mea ma astepta ca pe painea calda, ma lua “de odihnit” cand aterizam de la servici si-mi punea baiatul in brate: Ia-l si plimba-l! Eu speram ca o las sa-si mai traga sufletul, dar ea se apuca sa mai rezolve din problemele administrativ-gospodaresti. Eu aveam ca indatorire principala sa-l adorm dupa-amiaza in week-end, in sensul ca ma intindeam in pat, il puneam la mine pe burta si-l magaiam pana adormea unul din noi 😀 Mama cu ce drag si spor ma achitam de sarcina asta!

Imi placea enorm sa-l plimb prin IOR cu caruciorul. Adormea cum ajungeam in parc, eu imi luam o berica, un ziar (ca nu aveam telefon d-asta dastept cum sunt acuma) si stateam vreo doua-trei ore asa, ca baietii.

Acum nu prea mai fac fata alergatului dupa el, dar ies cu aceeasi placere in parc, la leagane, masinute si alte chestii de papat bani.

Viata mea s-a schimbat enorm: am devenit un sofer mai prudent, sunt mai atent chiar si cu problemele mele de sanatate, ma implic mult mai mult in treburile casnice (nu de drag, dar mi-e cam jena sa le las in carca doamnei mele), dar mai ales am un motiv in plus sa ajung acasa. Dupa o zi de rahat la munca, dupa un drum de o ora prin traficul mirific din Capitala, abia astept sa ajung la gradinita, sa-l vad alergand spre mine si strigand in gura mare: Buna tati!

Am invatat o gramada de lucruri despre cresterea copilului, cel mai mult din propria experienta, dar si din a altora, despre medicatie, nutritive, educatie samd.

Nu stiu daca sunt un tata model, nici nu stiu daca exista un model de tata, dar atata timp cat copilul se bucura cand ma vede, cat doamna mea se declara satisfacuta de prestatia mea de tatic, si eu sunt in mare multumit de mine, inseamna ca sunt un tata OK.

Ceea ce va doresc si voua.

Dupa cum spuneam, nu prea plec eu urechea la sfaturile altora, pentru ca nu exista copii la fel, care sa reactioneze la fel in situatii identice, nu exista retete sigure, asa ca inchei cu un singur sfat:

Cresteti copii, pentru ca nu e ceva mai frumos pe lumea asta!

Autor: Martie din post