Cand timpul sta in loc… si noi TRAIM

Am facut-o si pe asta. Am fost in (mini)vacanta cu cortul.  Uitasem cat de frumoasa este linistea naturii, cat de luminoase sunt stelele, cat de puternice sunt calitatile terapeutice ale verdelui ce m-a inconjurat.

La Brasov au fost furtuni, in Bucuresti a cam plouat… La Paltinu, am fost, parca, protejati de un glob imens, sub care ne-am bucurat de soare, vreme buna, peisaje minunate si, nu in ultimul rand, oameni frumosi.

A plouat ceva si la noi… in ultima seara. Suficient de mult cat sa ne faca pe noi, cei neexperimentati, sa tresarim. Si am tresarit degeaba. Casuta noastra de vacanta si-a facut tare bine datoria si ne-a protejat de intemperii. Nici macar o picatura nu ne-a deranjat somnul…. si, ahh, cat de bine am dormit…. Serios… de mult nu m-am mai trezit atat de odihnita. Si era minunat ca atunci cand ma trezeam aveam in fata un peisaj mirific, iar daca trageam mai adanc aer in piept, simteam cum aerul acela pur imi invada plamanii. Puritatea aerului ii era straina corpului meu… la inceput ma usturau narile… apoi a inceput sa imi placa… si ne-am intrors in Bucurestiul nostru plin de noxe. 🙁

Scriu cu nostalgie, gandindu-ma la locul minunat in care ne-am petrecut 3 zile… unele dintre cele mai frumoase 3 zile. Daca inchid ochii, vizualizez atat de bine imaginea locului … incat aproape simt un iz de aer curat.

Voi aborda in postari separate toate aventurile noastre acolo…. m-as lungi prea tare acum… si in plus, sunt ocupata sa visez la cum a stat timpul in loc pentru noi, la Paltinu…. suficient cat sa ne reaminteasca cum e sa traim bucurandu-ne de ceea ce ne inconjoara.