La Bucuresti?!

Duminicile (… Sambata era zi lucratoare) copilariei mele erau, de cele mai multe ori, ocupate cu plimbari la muzee, la zoo, in centrul vechi… si, de cele mai multe ori, se terminau cu o prajitura la Bucuresti, sau cu o masa la vreo gradin din centru … sau la Restaurantul Casa Alba – numai atunci cand mergeam la zoo.

Recunosc ca nu am mai intrat intr-o cofetarie pentru alt motiv decat de a cumpara ceva la pachet de foarte multi ani; prea multi sa imi aduc aminte exat cati. Acum ca mi-au crescut copiii, m-am surprins jinduind la amintirile copilariei mele.. mi-ar fi placut sa ii duc in acele locuri; daca ele ar mai exista si daca ar fi ramas ca atunci: curate, ingrijite, accesibile… Nu mai sunt. Fie nu mai sunt deloc, fie exista dar sunt lasate in paragina, fie altceva le-a luat locul; altceva, in general fara legatura cu ce a fost inainte….

Mi-am dat seama ca am cautat inconstient sa substitui locurile „mele” oferindu-le lor „locuri” pe care speram inconstient sa si le revendice. … si am reusit. Partial. Primul substitut: Paul pentru Bucuresti. L-a revendicat Maria.. dar nu e locul „de familie” ci e al nostru, al fetelor. Voi incerca, curand, sa integrez si baietii in „locul nostru”…. Ma si vad Duminica dimineata pregatind copiii sa iesim la plimbare prin oras in timp ce le iau comanda imaginara… sunt sigura ca nu le va lua mult pana vor invata meniul si isi vor alege preferatele. 🙂 Maria deja le recunoaste sigla si are doua produse preferate: covrigii (seamana cu ma-sa la preferintele pentru produsele de panificatie) si inghetata… care e sorbet de zmeura, facut din ingrediente naturale….dar ce mai conteaza; daca ea vrea sa ii spuna inchetata, inghetata ii spune.. si daca insit cu sorbet-ul, ma corecteaza contrariata: „servetul nu e de mancare, mamico!!”

… daca tot a venit vorba despre inghetata de la Paul, va spun ca nu prea aveti argumente sa le refuzati celor mici aceste placeri: „sunt preparate artizanal, cu ingrediente naturale şi de calitate, după reţete special concepute pentru Paul. In prezent gama Glacé de Plaisir conţine 4 arome delicioase de îngheţată – vanilie de Madagascar, ciocolată neagră, alune de Piemonte şi macarons – şi 2 arome răcoritoare de sorbet – zmeură şi lămâie”…. hmmm, salivez numai cand imi aduc aminte cat de greu mi-a fost sa imi aleg preferatele…  dar mixul de inghetata cu alune de Piemonte si sorbet-ul de zmeura a castigat! … inainte sa am ocazia sa imi rasfat papilele cu ingehtata de la Paul… nu cred ca am mai avut ocazia (cel putin in viata mea de adult) sa mananc inghetata realizata din ingrediente naturale… ma asteptam sa fie … bruta, grosolana, plina de ace de gheata … dar am descoperit o inghetata fina, cremoasa si gustoasa… Amigdalele celor mici ne sunt limita! 🙂

Daca am gasit cofetaria de familie (sper ca si jumatatea masculina a familiei noastre sa fie de aceeasi parare), nu ne ramane decat sa testam pana gasim si restaurantul ( restaurantele.. max 3) de familie.

Voi ce locuri speciale ati avut in copilarie? .. ce locuri aveti acum?

Articole pe aceeasi tema

4 comentarii

  1. Vara asta am fost in Romania si a fost o minune sa aflu ca intr-una dintre cofetariile din orasul meu natal, pot gasi prajituri… de pe vremea bunicii. Si am mancat din nou, ca in copilarie, Violete, si Prajitura Diplomat, si Savarina, si chiar m-am simtit din nou copil.

  2. Nu suna rau.. da prefer sa il evit… prea multa ciocolata (pe care si eu o prefer, asa ca nu ii condamn pe cei mici)…. in plus, am si un soi de aversiune personala fata de Starbucks din vremea in care eram fumatoare. Imi parea o blasfemie sa nu se fumeze intr-o cafenea. 😀