Cu trenul

Inca din primavara Maria se tot cere plimbata cu trenul. Maimutul de fra-su nu se lasa mai prejos si cere tot ce ne cere si Maria…

O sa mergem, le spuneam de fiecare data… Cand? Cand vor mai creste putin. 🙂 Dap, stiu nu e tocmai indicat dar este raspunsul  evaziv la care apelez cel mai des atunci cand nu am solutii.

… Pana Vineri seara, cand iar au deschis discutia despre tren si le-am zis: Mergem maine! 🙂 Nici ei nu erau pregatiti pentru acest raspuns… Maria m-a intrebat de cateva ori pentru a se asigura ca nu vorbesc prostii, iar Vladimir a fost atat de surprins de raspunsul meu incat, desi si el a cerut cu trenul, atunci cand i-am spus ca mergem maine, mi-a servit promt un : „nu vau” 😀

Pana la urma a fost ok. Ei incantati, eu placut surprinsa de trenuri… si uimita de tarifele mici pe care le practica CFR-ul.

La dus am plecat cu un IR… adica Inter Regio… la intoarcere, m-am pacalit din cauza R-ului, care pe vremea in care mai calatoream si eu cu trenul, insemna Rapid. Acum inseamna Personal. 😀 … A avut opriri dese, si tare mi-a fost greu sa le explic piticilor de ce nu coboram. La dus am coborat la prima oprire… La intoarcere trenul tot oprea si noi nu mai coboram.

S-au comportat nesperat de bine, atat la dus cat si la inoarcere.  Nu, nu au stat locului  privind peisajul ce se derula de cealalta parte a ferestrei… copiii mei nu fac niciodata asta mai mult de cateva secunde, dar a fost ok. Au alergat, s-au catarat, au tras draperiile dintr-o parte in alta, au socializat cu ceilalti calatori si au prezentat cu mandrie biletul la control.

 

Data viitoare au zis ca vor sa mearga la munte. La munte cu trenul! … poate atunci va reusi sa mearga si Sorin cu noi…. „intrucatelea” acum am fost doar eu cu ei. Si tare mandra mi-s de mine ca le-am facut fata. 😀

… Mi-am setat ca target pentru viitoarea plimbare cu trenul sa le fac piticilor o scurta prezentare a locului in care urmeaza sa mergem. … De data aceasta nu mi-a dat prin cap ca trebuie sa le povestesc ceva despre Ploiesti; acel Ploiesti prin si pe langa care am trecut de zeci de ori…. dar cu masina. Acum, calatorind cu trenul, nu cred ca au constientizat ca este acelasi Ploiesti, drept pentru care Maria l-a anuntat tare mandra pe soferul taxiului pe care l-am luat din fata garii de Vest: „Noi suntem din Romania, sa stii!” iar urmatoarelor persoane cu care a interactionat le-a spus ca „noi vorbim romaneste” 😀

Asta e clar un semnal ca trebuie sa isi cunoasca mai bine tara!

Despre angajatii CFR si despre cat am apucat sa vedem din Ploiesti – va urma. 🙂

Articole pe aceeasi tema

4 comentarii

  1. Am avut si noi o incercare acum doua saptamani, dar ne-a intors din drum tanti de la bilete. Stiam ca avem tren de dus pe la 10 parca, dar ne-a zis ca urmatorul de intors ar fi pe la 15. Si era cam nasol ca ora, piticul doarme in general pe la 13.30-14 …Data viitoare mergem documentati 🙂

    1. eu am fost mai inconstienta… am ales returul la destinatie, in functie de cum s-au comportat cei mici. Si plecarea la fel. Am mers la gara si am cerut bilete la primul tren… Programul e greu de respectat cu doi copii mici si ar fi fost un stres in plus. Vladi nu a dormit deloc la pranz, dar a adormit in tren la intoarcere, in Manduca.

  2. „Noi suntem din Romania!” 😀 😀 😀
    Asta imi aminteste de Luana care spunea „Mama mea e nascuta in tara Constanta si eu sunt din tara Timisoara!” 😀 😀 😀
    Sa va fie de bine cu plimbarea si va doresc sa o repetati pentru la munte! Cred ca a le povesti copiilor despre locul in care vor merge este o chestie foarte buna!