… sau mai exact, despre cum am incetat sa fiu clienta BancPost si despre cum am devenit clienta ING! … si, NU, nu este o postare platita si nici nu are legatura cu campania ING care se desfasoara in acest moment. Timingul este doar o coincidenta iar postarea reflecta alegerile mele persoanle. BancPost a fost cel care m-a initiat in relatiile client-banca; prin 2000.. sau 2001, atunci cand am inceput sa imi incasez primele salarii. La vremea aceea nu a fost vorba despre o optiune personala. Conturile ni se creau prin intermediul celor de la „personal”; ei ne completau formularele, noi doar le semnam. Ei se ocupau de depunerea lor, tot de la ei ne ridicam si cardurile… Pe vremea aceea nu exista
Cu trenul
Inca din primavara Maria se tot cere plimbata cu trenul. Maimutul de fra-su nu se lasa mai prejos si cere tot ce ne cere si Maria… O sa mergem, le spuneam de fiecare data… Cand? Cand vor mai creste putin. 🙂 Dap, stiu nu e tocmai indicat dar este raspunsul evaziv la care apelez cel mai des atunci cand nu am solutii. … Pana Vineri seara, cand iar au deschis discutia despre tren si le-am zis: Mergem maine! 🙂 Nici ei nu erau pregatiti pentru acest raspuns… Maria m-a intrebat de cateva ori pentru a se asigura ca nu vorbesc prostii, iar Vladimir a fost atat de surprins de raspunsul meu incat, desi si el a cerut cu trenul, atunci cand i-am spus ca mergem maine, mi-a servit promt un : „nu vau” 😀 Pana la urma a fost ok. Ei incantati, eu placut surprinsa de trenuri… si uimita de
Valoarea unui dar
Dar, cadou, oricum i-as spune, in zilele noastre valoarea unui dar este o notiune deformata… Totul se rezuma la valoare materiala. Valoarea sentimentala este un concept pe cale de disparitie… Privesc acest concept prin ochii copiilor mei si imi dau seama ca totul este gresit… un dar facut din suflet, poate chiar mesterit cu truda de cel ce daruieste, nu are parte de apreciere. Nu de cea pe care o merita. Valoarea materiala e cea care conteaza; din pacate. Poate am gresit eu, poate au gresit cei din jur… dar ma uit la lejeritatea sau mai degraba indiferenta cu care copii mei accepta un dar mic, facut din suflet si mestesugit cu truda si imi vine sa urlu. Copiii mei nu stiu sa aprecieze. Si
Sprijin pe youtube?
„Cel mai important lucru în viaţă este să ai părinţi care te iubesc şi cred în tine. Poţi ajunge foarte departe, doar cu iubirea mamei tale. Totul începe de la iubire şi încredere: mama și tatăl tău trebuie să creadă în tine, să nu fie tot timpul speriaţi, să nu te critice, să nu te cicălească non-stop” – Michael Thompson Adevarat, adevarat, adevarat! Anul trecut exista o sigura emisiune pe care mama, cea care le este mama copiilor nostri in lipsa noastra, o urmarea cu sfintenie: Totul despre mame. Daca eu ii spuneam ceva legat de dieta copiilor sau educatia lor, totul era gresit. ………. DAR, daca mama auzea exact, dar EXACT, aceleasi lucruri la „Totul despre mame„, atunci lucrurile se schimbau. Atunci ma anunta ea ca ASA trebuie procedat pentru ca asa au spus la „Totul despre mame”. 🙂 Funny, right?!? Pe mine ma scotea din minti atitudinea asta. Acum, ii […]
Parintim: greul de la 3 si 2
Combinatia 3 si 2 este cea mai grea de pana acum. Din experienta noastra. Nu e usor sa fi parinte, dar sa fi parintele unui copil de 3 ani si a altuia de 2 ani, imi pare cea mai grea provocare cu care ne-am confruntat in viata noastra de parinti. Nu exista zen. Vietile ne sunt guvernate de haos. Un haos pe care, uneori, reusim sa il stapanim. Doar uneori. Atunci respiram. Tragem aer adanc in piept si ne pregatim pentru ce va urma. Sigur urmeaza ceva. Traim din provocare in provocare, dar provocarea cea mai mare a ramas aceeasi: sa ne crestem copiii fara sa ii „stricam”. E greu sa nu gresesti. E imposibil sa fim