Post-Alfie, de pe margine.

.. cam asta e starea de spirit pe care o simt astazi in blogosfera mamiceasca. A venit Alfie! N-am fost. Dintr-un mix de motive printe care: nu rezonez prea mult cu stimabilul domn (a nu se intelege ca deloc), copiii mei au nevoie de mine si incerc sa fiu cat mai mult langa ei atunci cand au nevoie si in felul in care au nevoie,  cheltuiala  (biletul) nu a fost planificata si ar fi reprezentat un soi de efort bugetar pentru a obtine fondurile jongland cu alte cheltuieli si nu am simtit sa fac asta.

Ma intristeaza sa vad cat de repede se incing spiritele si cum taberele se folosesc de orice mijloace, subtile sau nu, pentru mult dorita victorie!

Ma doare  tacerea. Tacerea celor ce nu vor sa supere…

Nu pot intelege de ce nu suntem capabili de a accepta si alte pareri chiar daca sunt diametral opuse celor proprii dar cel mai mult nu pot intelege de ce nu suntem capabili sa separam omul de parere.

Eu nu sunt de acord cu X care nu ofera nu-stiu-ce aliment copilului ei dar sunt capabila sa ii accept convingerea si sa nu incerc sa i-o schimb… ba, mai mult, X este o tipa cu un suflet mare cu care rezonez in alte convingeri si a carei companie imi face o reala placere. Alimentul poate fi si un stil de parenting aplicat ca la carte, poate fi multe, iar X nu este o necunoscuta. X sunt mamele care ma inconjoara in viata de zi cu zi. Nu am intalnit nici una cu care sa rezonez 100%, dar asta e ok, in fond suntem diferiti.

Apreciez oamenii care  isi  mentin convingerile pe perioade indelungate. „Invatamintele lui Alfie” contra „who needs this bullshit”. Asta e „razboiul momentului” un razboi cu tabere si cu struti (struti din aia de baga capul in pamant).

Pacat! Energiile consumate in asfel de razboaie pot fi consumate pentru cauze bune..

Nu inteleg nici cine si ce are de castigat din acest „razboi” … si, NU, nu vreau sa aud ca Alfie. 🙂  Si nici ca cele ce au primit invitatii gratuite pentru a face liveblogging de la eveniment, a caror prestatie merita salutata.

Articole pe aceeasi tema

6 comentarii

      1. 🙂 stiu….incerc sa fiu. N.as mai fi daca n-as scrie sub pseudonim
        Insa stii bine ca tu ai avantajele tale (pe care eu nu le am) si nu , nu putem compara o bucatica de fericire, vis , speranta – cu ale altuia. Nu vom stii niciodata care dintre ele aduc mai multe impliniri, posibilitati, bucurie

  1. Ok, nu sunt mamica si totusi increc s ainteleg: Cine este Alfie? Nu am inteles decat ca este un razbonic? sau ca naste razboaie?

    Normal, am exagerat si totusi: cine este Alphie/Alfie…?

  2. Poate pentru ca ne simtitm mame universale, cu copii universali si poate pentru ca de fapt razboaiele nu sunt duse contra X sau Y, ci contra celor cu care avem adevaratele „issues”. Probleme pe care, daca am avea curajul sa le confruntam intr-o terapie, le-am descoperi ca fiind sursa multor conflicte de toata ziua. „Alfie”, generic spus, poate fi o mama perfecta sau dimpotriva, scutul folosit contra unui tata dominator si abuziv. Fiecare cu povestea lui. Orice ar fi, de multe ori ne razboim de fapt, cu proprii monstri din dulap. Dar e mai simplu pe net, cu niste necunoscuti 🙂