În mai mult de jumătate din cazurile de deces prin înec la copii, părinţii sunt la câţiva metri distanţă, fără să aibă idee că victima moare lângă ei. Şi asta pentru că nu ştiu la ce să se uite, conduşi de prejudecată că înecul este violent, gălăgios şi evident. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ FOTO Piscina Molitor: locul în care Tarzan a fost salvamar Odată ce se dă startul sezonului cald, numărul dramelor creşte semnificativ, în special în zonele de litoral. Autorul Mario Vittone a sesizat, pentru slate.com, cauza principală a accidentelor tragice de acest fel şi a semnalat toate greşelile pe care oamenii le fac, începând de la prejudecata despre cum arată înecul.
Citeste mai mult: adev.ro/n62wm8
Articolul citit pe adevarul.ro, m-a facut sa ma felicit pentru decizia luata de a ii da pe cei mici la inot. Nu ii vreau performeri. Vreau doar sa fie capabili sa ajunga la mal in caz de pericol.. si pericole sunt multe… Maria deja e capabila sa inoate singura distante scurte. Imi place sa cred ca si Vladu va fi capabil curand.
Ori de cate ori am mers la mare, sateam cu inima cat un purice atunci cand ii vedeam jucandu-se in apropierea piscinelor sau atunci cand ii vedeam ca insista sa nu iasa din apa marii cu orele. Da stiu, ca au existat cazuri de inec chiar si la inotatori experimentati, insa eu consider decizia mea o metoda de a reduce riscurile…
Vine vara. Subiectul abordat de Adevarul e „de sezon”… si real, din pacate. Voi cum diminuati riscurile?
2 comentarii
Pe mine m-au invatat parintii sa nu merg niciodata in apa care imi trece de umeri. Si respect si acum regula asta, chiar daca sunt de la mare si am ceva ani de experienta in inotat – prefer sa inot paralel cu malul.
E drept ca la frica mea de apa adanca a contribuit si numarul relativ mare de cazuri de care auzeam – in special copii, traind in Constanta.
Am citit si eu articolul cu pricina, ieri sau alaltaieri. L-am si distribuit printre prieteni pentru ca, intr-adevar, ma gandeam ca oamenii plescaie bine in apa cand au probleme.
In ceea ce priveste riscurile: in mare David nu e niciodata singur. Intra cu unul dintre noi sau cu amandoi. Mergem mereu devreme ca sa prindem sezlong fix la mare, astfel incat, daca vrea sa se joace si cu nisip si cu apa, sa o faca fix din fata noastra. Mergem de regula pe o plaja in Venus unde nu prea sunt valuri iar David poate sa mearga foarte mult spre larg in apa care nu ii trece de genunchi. Astfel incat, daca o ia la fuga, sa stim ca avem timp sa il prindem pana sa ajunga in apa adanca. Si l-am dat si noi la inot, din noiembrie. Se ineaca si experimentati, dar parca nu am auzit sa te ineci in piscina daca stii sa inoti, la margine tot ajungi :D. Poate doar daca esti beat :P.