Sa ajungi la internare cu copilul tau, nu e un lucru deloc placut. Ba chiar poate fi traumatizant pentru cei mici. Prezenta unui insoitor este vitala: pentru a indulci suferinta copilului dar si pentru a suplini minusurile sistemului sanitar de stat… si nu exagerez. Eu, la operatia lui Vladi am chemat de 3 ori asistenta pentru a-i scoate bulele de aer din perfuzor. Si pana au venit ele, am oprit perfuzia. Nu am ce le reprosa: erau doua asistente care supravegheau 16 paturi, impartite in 3 saloane. Doua pe tura de dimineata. Seara ramanea doar una.
Credeam ca sitemul nostru sanitar a evoluat. Credeam ca tata=mama, atata timp cat prezenta unuia dintre ei nu este posibila. Si, trebuie sa fim realisti: o mama nu poate lipsi la nesfarsit de la job fara ca aceste concedii medicale ce i se cuvin prin lege, sa aiba si repercursiuni la locul de munca. Nu directe, e drept. Si mai trebuie sa luam in calcul faptul ca si mama poate avea suferinte proprii ce nu ii permit sa fie prezenta, in spital, la capataiul copilului bolnav.
M-am intristat cans am auzit ca o gravida (insarcinata in 5 luni) care se simtea rau dupa doua zile petrecute in spital langa copilul ei, a trebuit sa se „caciuleasca” pentru a i se permite tatalui sa ramana langa copil, in locul mamei. In Romania anului 2014….
„Scuza” spitalelor este ca, admitand prezenta tatilor, ar incomoda mamele deja internate cu copiii lor.. dar nu cumva tocmai binele copilului este „incomodat” atunci cand tatilor li se interzice dreptul de a se interna cu copiii lor? Noi suntem adulti si vaccinati, si ne putem intelege intre noi atunci cand cineva are nevoie de „intimitate” intr-un salon de 4/6/8 paturi. In plus, Romania nu ofera „confort” la cazare insotitorilor, ci ofera tratament de specialitate micutilor pacienti. Si cred ca asta e cel mai important! Mama sau tata, toti „primim” in cele mai multe cazuri un scaun langa patul copilului.. sau dreptul de a imparti acelasi pat cu cel mic, daca starea acestuia permite… Atunci, unde e „incomodarea”?
Ce parere aveti despre faptul ca tatilor li se refuza dreptul de a se interna cu copiii lor?
8 comentarii
Si noua ne-au spus ca tatal nu poate ramane, asa ca ne-a ramas doar internarea la privat. Eu aveam acasa bebe de doua luni care in afara de alaptat nu accepta nimic, iar Raz avea 4 ani si singur, cu enterocolita, nu avea ce face in spital de stat… Ne-a costat vreo 45 de milioane la vremea aia…
In primul rand, multa sanatate.Anul acesta, cand stabileam detaliile nasterii cu cei de la RM, stiind ca voi fi in terapie intensiva, am spus ca vreau sa ramana copilul cu tatal cat timp nu sta cu mine in terapie intensiva. Soc:), ca OK, dupa vreo doua ore de la nastere daca tatal arata ca se descurca i-o pot lasa, dar nu poate garanta lucrul acesta. Bine, eu nascand seara, nu a mai fost cazul ca tatal a plecat cu celalt copil acasa, insa m-a uimit abordarea.
😀 .. tare! La ei chiar nu ma asteptam… mai ales ca ofera posibilitatea tatalui sa fie si „cazat” in rezerva cu mama (parca asa imi amintesc)
Nu e normal ce se intampla….
In vacanta noastra de Paste la Bagdasar am patit la fel. Tare l-as fi lasat si pe ta-su sa vada cum e la spital, dar de jos au zis „mama”, ca sunt si alte mamici…
Sus la salon mamicile au ras in hohote, cica poate ramane linistit daca vrea. Abia asteapta sa-l vada chircit pe-un colt de pat (1.85 😀 ), macar asa se simt si ele bine!!
Una peste alta, in salon era o canapea, pe care dormeam cu randul, una o noapte, alta urmatoarea… in rest, langa copil. Mai aveam o mamica practica, intre 11-5 lua salteaua de pe hol, de pe targa, o punea jos si dormea…
In schimb, ziua de „insotitor” aici era 50 lei!! in care nu intra nici pat, nici mancare. Bine ca nu am stat decat 3 zile, mi-e groaza daca trebuie sa stam cu 5-7-10 zile!!
Dar, btw, mai era un tata internat pe sectie. Adusese copilul de pe la tara, era singurul disponibil, nu i-au zis nimic.
E una din multele si diversele aberatii pe care le gasesti in minunata noastra tara 🙁
Eu cred ca si tati se poate inerta, poate sta langa copil asa cum sta mama.
Noua ne-au spus clar ca nu se poate. Intr-adevar, nu stiu ce se intampla daca mama chiar nu poate, din varii motive. Noua ni s-a spus ca daca e nevoie de insotitor, nu pot fi decat eu
SI mie mi-au spus, acum cand l-am operat pe David de apendicita, ca sta singur sau ma internez eu cu el (de parca as putea lasa un copil de 4 ani singur in spital!!!). Ca nu este permis sa ramana tatal.
O mare idiotenie! Ok, in cazul asta am putut ramane. Nu a fost intr-o zona cu boli infectioase, obstetriciana mi-a dat ok-ul sa raman, am avut noroc de un salon cu paturi libere si am avut propriul pat. Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca natura bolii ar fi facut necesara internarea intr-o zona cu boli infectioase. Sau daca operatia ar fi avut loc in august-septembrie cand voi fi la un pas de nastere sau imediat dupa!!!!
Din ce am vazut, evolutii au loc si in spitale. Cel putin la Budimex – au echipamente iar oamenii de acolo sunt, in general bine pregatiti si amabili. Dar mai raman lucruri precum aspectul asta cu persoana insotitoare sau lipsa unor sisteme informatice. De exemplu, nu pot sa fac o programare la eco la spital nici macar prin telefon, nu mai vorbesc de online. Trebuie musai sa merg acolo.