Mi-au trecut prin mana mutlte laptopuri… dar chimie cum am avut cu Lenovo-ul meu primit cadou de nunta de la colegii de serviciu, nu am avut cu nici unul pana acum.
Robust, butucanos chiar, Lenovo-ul meu mi-a ramas la inima. Acum scriu de pe un Toshiba Satellite L40 tunat de Sorin. Il am de 1 an… dar nu am reusit sa ma indragostesc de el. Nu am avut avut parte de acea chimie. Nici pana in ziua de astazi nu inteleg de ce mi-a luat Lenovo-ul, pe care l-a transformat in calculatorul lui de teste… dar pe care il foloseste rar… Mi-e dor de Lenovo-ul meu.. de chimia pe care o aveam cu el, de felul in care imi zburau degetele pe tastele lui, de felul in care ajunsesem sa ne cunoastem unul pe celalalt. Am lucrat bine cu el. Mai bine decat cu oricare altul… Il vad zilnic… si ma doare sa il vad cum sta in 80% din timp…
Cine ma intelege? Ce laptopuri v-au ramas la suflet?
.. sunt nostalgica azi…
2 comentarii
Ufff… iti dai seama cum pica articolul asta cand laptopul meu trage sa moara? Dragalasul meu, luat din tot sufletul, muncit si plimbat, si dupa 7 ani, merge conectat la alt monitor si la tastatura usb. Parca ar fi aparatura de respiratie artificiala… si eu nu il las sa moara!
Si in fiecare dimineata ma rog pentru o minune… sa-l deschid si ecranul lui sa fie stralucitor si clar… wifi-ul sa porneasca singur…
E un Toshiba satellite l300…
Si nu ma gandesca ca nu o sa am cu ce sa-l inlocuiesc… dar nu stiu nici daca as avea, cu ce!
imi pare rau.. sper sa nu moara si sa te mai duca pana iti vei permite sa il inlocuiesti fara eforturi