Cum ii invatam sa ofere la 4 ani?

Maria are jucarii cat pentru cel putin 3 copii. Pe multe dintre ele nici nu le baga in seama, dar cere (insistent) mereu jucarii noi. Si pentru ca e insistenta, in multe situatii le si primeste. Cei care cedeaza cel mai des sunt ta-su si bunica-sa. Pe ei ii cam joaca pe degete. Si Β totusi, iubeste mai mult o jucarie folosita primita de la prieteni sau vre-o „prada” de tacioc.

Am incercat cu „hai sa donam jucariile ce nu iti mai plac altor copii care nu au posibilitati”. O perioada a functionat.. dar in ultima vreme nu mai vrea sa dea decat jucariile rupte. Chiar daca nu se joaca cu multe dintre cele bune. Am incercat si sa ii explic ca trebuie sa dea si ea jucarii prietenilor, asa cum si ea primeste la randul ei de la alti prieteni… Greu. Aproape imposibil.

.. asa ca am instaurat regula ” iti iau o jucarie noua numai daca dai una veche”. Acum deja isi face planuri ce, cui va da si ce jucarie doreste in schimb. πŸ™‚

E putin fortat, stiu, dar e o solutie care nu ii exclude dorintele, asa ca incercam sa functionam dupa aceasta regula.. cel putin o vreme.

Voi cum faceti?

Articole pe aceeasi tema

16 comentarii

  1. Grea situatie…Hm , nu stiu ce sa zic.
    La noi , datul de jucarii , s-a facut din lipsa de spatiu de depozitare si din cauza ca barbatul din casa a facut criza de isterie …altfel si acum le aveam…
    Colectia de jucarii s-a refacut , intre timp , dar nemaifiind vorba de lipsa de spatiu , este ignorata , momentan…
    Insa noi nu prea ne dam…merge pe principiul ala πŸ˜› : ce-i al meu e al meu si ce-i al tau eu si-al meu! πŸ˜€

  2. A, si mai vroiam sa zic ca la 4 ani e perfect normal sa nu vrea sa dea nimic.

    1. Este o diferenta intre a da din ce ai si a cumpara pentru a da, din punctul meu de vedere. Un bine il faci in ambele situatii insa cred ca gestul de a oferi ceva din ce ai deja are o mai mare valoare educativa. Nu stiu cum sa explic, dar simt ca a da din ce ai indreapta copilul spre un altruism autentic iar a cumpara pentru a da catre un altruism mai calculat, mai materialist. Imi e greu sa exprim ce simt. Si sunt convinsa ca oamenii altruisti sunt mai fericiti.

      Nici eu nu cred ca trebuie sa donezi orice, oricum, oricand. Si cred ca trebuie sa fie de acord, nu sa il obligi. La 4 ani sigur nu prea sunt ei dornici sa dea (al meu face exceptie, fiind la polul opus, ceea ce iar nu-i bine). Aici intervine rolul parintelui de a-l convnge prin explicatii, jocuri, ambaland toata actiunea adecvat.

  3. Eu nu sunt de acord cu datul jucariilor. Chiar nu inteleg de ce un copil trebuie sa renunte la jucariile lui, pe care el le iubeste, chiar daca nu se mai joaca pe moment cu ele.
    Daca nu ai spatiu, incerci sa cumperi mai putine (ok pe asta o zic din carti ca nici la mine nu prea tine). Le poti depozita in cutii pe unde apuci si periodic le scoti sa vezi ce senzatie fac πŸ™‚ . Daca bunicii au spatiu poti sa mai duci si pe acolo si au copiii jucarii cand mergeti in vizita.
    Daca e vorba sa inveti copilul generozitatea eu zic ca e bine sa cumperi ceva special pentru a darui. Fi-mea a dus zilele trecute la gradi desene printate de mine pentru 2 prietene sa coloreze impreuna (pe Malefica πŸ™‚ , sau in alta zi a mers cu niste elastice de facut bratari (in mare voga pe aici) si a impletit cu colegele. Sau cum a facut o fata draga: de 1 iunie a cumparat baloane si le-a impartit, impreuna cu fata, copiilor din parc.
    Nu vad de ce sa invete renuntarea ca sa ajunga la generozitate.
    Eu nu am dat pana acum decat leaganul de bebe in care era clar ca daca se suie il face praf, inca o jucarie cu baterii in care dau bebelusii cu picioarele si canta si carucioare. Cam atat. Am pastrat chiar si jucariile in care trebuie sa bagi forme pe diferite gauri, alea pe care scrie de la 6 luni (!) si fi-mea cea mica are 5 ani jumate.
    Abia in momentul in care se vor uita la ele si vor zice ca-s de bebe le voi da, pana atunci loc sa fie ca eu le pastrez.

    1. momentan insemna luni de zile… peste 6-8. Si daca ea accepta jucarii de la altii mie imi pare ca trebuie sa o invat sa dea si ea la randul ei. dar asta e doar parerea mea… cat despre donat. Am facut-o inca din primul an si o voi face in continuare.. am fost chiar cu ei sa le donam. Imi pare important sa inteleaga ca nu toti copiii sunt la fel de norocosi ca ei si ca lor le face placere o jucarie pe care ei nu o mai folosesc. Cred eu ca asa ii invat sa se implice si sa ajute. Cat despre datul jucariilor prietenilor.. ai mei au facut pasiuni chiar si pentru jucariile rupte ale altora si le-au pretuit mai mult decat au pretuit orice alta jucarie noua. Imi doresc sa inteleaga ca si altii pot face asemenea pasiuni si ca nu doar ei au „dreptul” sa primeasca. Asta nu exclude darurile noi, cumparate special pentru x sau y.
      Pe mine ma bucura faptul ca jucariile donate ii pot bucura pe alti copii si imi doresc ca piticii mei sa creasca invatand sa ajute.
      Am mixat situatiile πŸ™‚ .. dar se intelege pana la urma ce am vrut sa spun. Nu?

      1. Eu nu despre donat vorbeam (dar poate postul despre asta era si n-am intles eu :/ ), ci despre cum ii inveti sa ofere. Oricum sunt de parere ca sunt inca mici, si ca in timp, daca parintii sunt darnici, vor invata si ei sa fie.

  4. Noi suntem la polul opus. David nu are nicio problema sa isi dea jucariile. Avem noi, in schimb :D, uneori. Oricine vine si vrea sa ia vreo jucarie, i-o cere iar David i-o da. Fie ca e mai prieten sau mai cunostinta, fie ca e jucarie noua sa nu, scumpa sau ieftina etc. Iar unele nu vreau eu sa le dea :)).

    Singura regula este sa i se ceara acordul. Daca nu i se cere si el isi da seama … e prapad. :))

    Altminteri, trebuie sa fim cu ochii pe el ca e darnic si cu lucrurile lui si cu ale noastre. O data a venit de la gradi si mi-a spus ca a promis copiilor ca le cumpara tuturor cate un set Lego Chima. Pentru ca el are si copiilor lui le place. Acela a fost momentul in care i-am explicat care e treaba cu proportia intre o promisiune si posibilitatea de a o indeplini.

    Personal, cred ca prin discutii si „trial & error” gasesti tu metoda potrivita. Poate aveti prieteni cu copii mai mici, pe care ea ii cunoaste si poate ca ar fi incantata sa te ajute sa pregatiti un cadou din jucariile de copii mici cu care ea nu se mai joaca.

    1. πŸ™‚ Da.. nici ca la voi nu e bine. πŸ˜€
      Cu oferitul jucariilor catre copii prietenilor am incercat-o si s-a lasat cu mare suparare. Brusc si-a adus aminte ca iubeste jucaria pe care nu o mai atinsese de mai bine de jumatate de an… πŸ™ asa am si ajuns sa inventez regula „pentru fiecare jucarie data primesti una noua”

  5. Dupa cum ne stii, Alexandru mai degraba ar renunta la unul din plamani decat sa-si imparta chiar si temporar jucaria preferata.
    Totusi, mai nou, a inceput sa aiba accese spontane de darnicie. Cum ar fi cand a oferit un balon (din doua) unei fetite care bazaia ca ar fi vrut si ea, ieri, pe strada.
    Cu multitudinea de jucarii, eu le-am sortat pe alea de care nu se atinge si pe care le ignora si recunosc ca le-am dat fara sa-l mai intreb. Nu pare sa le fi simtit lipsa absolut deloc.

    1. pe ascuns am facut-o si eu de multe ori si nici ei nu au simtit lipsa jucariilor, daaar cand e vorba sa sorteze ei.. well …

    2. ah, btw, vazui mesajul tau.. dar nu am stiut ce sa raspund.. Vladu are ori rapciugi de jucarii de baiat (e pasionat sa le demonteze/dezmembreze) ori jucarii-far-de-care-nu-poate-traii. De interior. Noi avem multe de exterior, dar cred ca nu va doriti jucarii voluminoase.. Plus ca imi e teama sa ma bag la astfel de schimburi… eu nu i-am stresat nu „nu rupe/nu distruge” asa ca nu m-ar deranja daca jucariile lor ar pati ceva, dar cred ca Alexandru va fi afectat. Vladu e „reparator de jucari”i. Si-a facut chiar si o platforma pe care o numeste garajul lui si acolo se demonteaza/rupe, incercand sa le repare πŸ™‚ Cred ca nu vreti ca jucariile voastre sa fie reparate, nu? πŸ™‚

  6. Eu am speculat un pic la un moment dat cand era destul de multa dezordine la el in camera si i-am spus: „uite, nu iti mai gasesti jucariile asa sunt de multe …cum sa mai luam altele noi, unde sa le asezam? ” Si am lasat sa treaca 2-3 zile. Pe urma am luat o punga si am luat la mana fiecare masinuta/jucarie si il intrebam daca il mai intereseaza. A renuntat la destule. Nici pe el nu il da darnicia pe afara in perioada asta πŸ™‚

    1. Te invidiez. πŸ™‚ La noi nu a functionat treaba cu „tre sa facem curat/nu mai avem loc pentru ele” … nu par sa fie deloc afectati de asta. Nu le pasa si punct. πŸ™