Copiii dusi si adusi

sursa foto: www.shutterstock.comNu cred ca e o surpriza pentru nimeni ca vietile ni se deruleaza in ritm fast-forward. Suntem mereu pe fuga, mereu pe drumuri. Multe dintre aceste drumuri au ca tinta scoala copiilor sau un eveniment dedicat lor, un atelier, un curs…

Noi folosim aproape in exclusivitate masina. E mai comod, mai rapid, ne ofera o independenta mai mare. In plus, zona in care locuim nu e foarte bine conectata de restul orasului prin mijloacele de transport in comun, asa ca masina e chiar o necesitate.

Uneori necesitatea se mai strica si astfel esti obligat sa apelezi fie la mijloacele de transport in comun, fie la un taxi. Asta s-a intamplat zilele trecute cand tatalui meu i s-a stricat masina in fata scolii Mariei. A fost sa o ia si nu a mai pornit. Cu masina stricata si cu Maria de mana nu a avut timp sa stea sa incerce sa ii dea de cap: a incuiat masina si a luat-o pe Maria de mana si au pornit spre statia de RATB.

Atunci a realizat ca Maria este complet debusolata daca este scoasa din bula ei. Desi dumul acela il parcurgem ori de cate ori plecam in / ne indoarcem in/din oras, dar cu masina, cu mijloacele de transport in comun, Maria s-a dovedit confuza, debusolata si nu a reusit sa se orienteze… aflata pe bulevardul ce duce fix spre cartierul nostru nu a reusit sa se orienteze si sa se indrepte in directia in care trebuia sa ajunga, ba mai mult, era ferm convinsa ca locuim in directia opusa.. repet era un bulevard in linie dreapta.

Maria este un copil dus si adus si lipsa ei de orientare m-a pus pe ganduri… E dependenta de un adult si, desi pare un copil independent, nu este capabila sa faca singura multe dintre lucrurile pe care eu le faceam la varsta ei. Trebuie sa reparam asta si sa ajut copilul sa fie independent pe bune, nu doar aparent. Nu e vina ei. E a noastra pentru ca am fost prea protectori… Stiu, vremurile nu mai sunt la fel, dar societatea nu se rezuma la incinte si imi doresc ca ea sa fie capabila sa iasa singura si stapana pe ea din eventuale situatii de criza.

Nota catre mine: e timpul sa o lasi sa creasca! .. si e timpul sa mai lasi masina in parcare pentru a-i familiariza pe copii cu mijloacele de transport care le sunt lor la indemana, altfel decat in surte plimbari la diferenta de peste 1 an intre ele…

Articole pe aceeasi tema

3 comentarii

  1. Nu am carnet si nici masina. Cand am achizitionat aprt. conditia a fost sa fie aproape de scoala (dar si convinsi de pediatru ca zilnic e musai de mers pe jos pt o viata sanatoasa si armonioasa).
    Si desi nu am avut niciodata masina, eu tot ma debusolez usor 😀 – traiasca hartile moderne 😀

  2. Al meu a aqvut noroc cu Politia Romana care m-a lasat de doua ori fara permis la interval de 12 luni. S-a bucurat enorm sa descopere transportul in comun. In alta ordine de idei, mergem si ne intoarcem destul de des din IOR acasa pe jos (15-20 minute) si incepand de pe la vreo 4 ani l-am pus pe el sa ma ghideze catre casa, printre blocuri. Si a reusit. 🙂