.. ca nu stiu cum altfel sa o numesc… Am inceput saptamana cu o vizita la medicul de familie pentru a ne explica rezultatele analizelor. In urma acestei vizite la medic ne-am ales cu o trimitere la alergolog, unde am facut teste de alergie si ne-am trezit cu o alta trimitere pentru analize… Intre toate acestea, Maria a facut (cel mai probabil) o enterocolita: stomac deranjat, un eritem fesier infernal – are rani… Tratament medicamentos si o indicatie de regim alimentar. Ranile le tratam cu violet de gentiana si o crema preparata in farmacie, spalaturi dese, si stat mult la fundul gol – asa am inaugurat si seria „accidentelor” minore sau majore pe covoare sau parchet, mai in toata casa, dar partea buna este ca a inceput sa faca mai des la olita… sau langa olita daca o apuca si noi nu eram pe faza sa o asezam. 🙂 Regim […]
Ultimul 1 Mai in 3. :)
Anul acesta nu am plecat nicaieri – din cauza mea; imi este din ce in ce mai greu sa ma ocup singura de Maria, iar Sorin e aproape epuizat… Am preferat sa ramanem aproape de familie, unde primim tot ajutorul din lume, iar in acest week-end am reusit si noi sa ne rasfatam. Sorin, ne-a facut chiar sa simtim ca este zi de sarbatoare si ne-a facut un cadou minunat – pe el! … L-am avut dupa pofta inimii incepand de Sambata dupa amiaza pana Duminica seara… ceea ce e o mare raritate in ultima perioada, si nu se anunta vremuri mai senine. 🙁 … Of, daca mi-ar fi zis cineva acum doi ani ca voi ajunge o nevasta docila care va numara orele ramase pana la sosirea barbatului acasa, i-as fi ras ironic in nas. Stiu cum e cu muncitul prea mult, si il inteleg, dar nu ma vedeam […]
Figura materna …
Se pare ca n-am! 😀 Zilele trecut in timp ce stateam in patru labe in nisipar incercand sa construiesc un castel de nisip pentru Maria care ma privea fascinata si ma aplauda, ma trezesc inconjurata de cateva fetite pe la 5-7 ani… Vin, o dragalesc putin pe Maria, ma intreaba cate in luna si in stele despre ea – eu le raspund, apoi isi indreapta atentia spre ceea ce incercam sa construiesc eu si imi cer voie (da, mi-au cerut voie!!) sa ma ajute. Si uite-ma pe mine inconjurata de copii, sub atenta supraveghere a Mariei… si „sagetata” de privirile dezaprobatoare ale parintilor/bunicilor/bonelor ce populau bancile de pe marginea nisiparului… 😀 Dupa reactii, Maria s-a simtit excelent… eu, asemenea… insa m-a pus pe ganduri o intrebare ce mi-a fost adresata „colegial” de unda dintre fetite: – Auzi, da’ pe ea nu o cearta mama ei ca se murdareste? Chiar asa! […]
Prima alegere vestimentara
A avut de ales intre un sarafan din blug, o rochita maro cu broderie colorata ( de la Zara) si rochita Laura Ashley pe care o poarta cu mandrie in foto alaturata. Scena s-a desfasurat cam asa: Eu: intind tinutele pe canapea si alerg copilu’ prin casa sa il aduc la proba. Ea: alearga de ii sfaraiau picioarele si cu greu s-a lasat convinsa sa se apropie de canapeaua pa care tronau tinutele pe care i le pregatisem. Erau toate noi, fusesera doar spalate si, desi eu aveam de gand sa o imbrac cu rochita maro le-am insirat sa o probez cu toate, pentru linistea mea sufleteasca – mi s-a intamplat de multe ori sa ratez masuratoarea „din ochi” si sa ii spal si pastrez in serare hainute deja mici… Eu: iau sarafanul din blug si incerc sa o prind „la inghesuiala” pentru a
26 de saptamani cu „Ghita”
26 de saptamani trecute ca 28. 🙂 … sau cel putin asta zice ecograful. La prima sarcina eram putin speriata de dimensiunile mai mari decat media pe care le avea Maria. Acum sunt relaxata. Avem un bebe sanatos, ce se incadreaza ca dimensiuni la 28 de saptamani si care cantareste 1064g. 🙂 Si e tot baiat…. nu i-a disparut nimic dintre picioare. 😀 Maria scotea limba la ecograf, Ghita ne face cu mana. Maria statea turceste, Ghita pastreaza ca pozitie preferata „echerul” care il face sa isi aduca talpile deasupra capului. Maria isi sugea degetul, Ghita se joaca cu cordonul ombilical. … imi este greu sa nu compar; Maria este singurul meu reper si, desi trec prin cea de a doua sarcina, sunt multe noutati cu care ne confruntam…. Am cautat in dosarul Mariei si am vazut ca la aceeasi varsta gestationala si ea tot cu 2 saptamani era mai […]
Dezastrul din urma ei…
Domnisoara Ulise
… am impresia ca e abia partea I… 🙁
o nara + un deget =
= o Marie nu tocmai manierata, dar tot frumoasa! 😉 Desi au trecut aproape trei saptamani de la „marea descoperire” legata de utilitatea degetului – iar ea nu da semne ca s-a plictisit inca de exploatarea acesteia- eu inca nu disper. Incerc pe cat posibil sa ii explic ca locul degetului nu este in nas, si ma amuz cand ma priveste uimita indesandu-si si mai adanc degetul in nara…. 😀 Sunt sigura ca o sa ii piara curand pofta de indesat degetul in nara (intotdeauna acelasi deget si aceeasi nara). Sunt prea increzatoare? P.S: modelul „secundar” este matusa din dotare a Mariei, care, sper, ca se va indura sa ii dea macar lui Ghita ceva gene de ochi albastrii. 😉 ; tot modelul secundar este „vinovat” si de nasul murdar de tort al Mariei. 😛
Transformari
Dupa nasterea Mariei, m-am obisnuit destul de greu cu gandul ca fata mea nu imi seamana deloc, ba din contra, parea ca este o copie de dimensiuni reduse a lui Sorin: Acum, dupa un an, ma uit si ma minunez de toate transformarile prin care a trecut, dar ma si infoi putin atunci cand mi se spune ca imi seamana: Nu visam la o mini-me, si nici gandul ca o sa am o mini copie a sotului meu nu este absolut deloc inspaimantator, dar atunci era un sentiment ciudat: in primul rand era separarea de burta si faptul ca trebuia sa o „impart” si cu restul lumii, la care se adaugau comentariile gen „Tu unde erai cand Sorin a facut-o pe fii-ta?”. Acum toate aceste ganduri par nebunesti insa, post-partum le simteam foarte „intens”. 😛 Stiu ca nu imi seamana perfect – acum o vad ca pe un mix perfect […]
23 de saptamani in 3
Ieri, in timpul unei discutii telefonice cu o mamica tare draga sufletului meu, am fost „mustruluita” ca nu public nimic despre momentele grele prin care trecem, ca familie cu un bebe mic si cu un alt bebe pe drum… 🙂 Nu stiu altii cum sunt, insa noua ne e greu. NU regretam decizia pe care am luat-o si suntem in continuare convinsi ca ne vom adapta rapid la noua viata in patru care ne asteapta, insa stim ca ne asteapta momente si mai putin frumoase/usoare. Oricum, este mai greu decat ne-am imaginat…. Cum au fost aceste prime 23 de saptamani?? Pai, grele si frumoase in acelasi timp. Mai grele dar si mai frumoase decat la prima sarcina. 🙂 Maria (1 an) – a trecut prin 9 episoade ale eruptiei dentare, cel de-al 9-lea fiind in plina desfasurare ( o maseluta), a invatat sa mearga si sa cotrobaie prin toate coltisoarele […]