Dupa nasterea Mariei, m-am obisnuit destul de greu cu gandul ca fata mea nu imi seamana deloc, ba din contra, parea ca este o copie de dimensiuni reduse a lui Sorin: Acum, dupa un an, ma uit si ma minunez de toate transformarile prin care a trecut, dar ma si infoi putin atunci cand mi se spune ca imi seamana: Nu visam la o mini-me, si nici gandul ca o sa am o mini copie a sotului meu nu este absolut deloc inspaimantator, dar atunci era un sentiment ciudat: in primul rand era separarea de burta si faptul ca trebuia sa o „impart” si cu restul lumii, la care se adaugau comentariile gen „Tu unde erai cand Sorin a facut-o pe fii-ta?”. Acum toate aceste ganduri par nebunesti insa, post-partum le simteam foarte „intens”. 😛 Stiu ca nu imi seamana perfect – acum o vad ca pe un mix perfect […]