(ne) Renuntarea la „pampers”. La 3 ani si 3 luni

Aaa, e  vina ta! Cum asa? Eu nu as fi permis asta! Nu exista asa ceva! Nu e normal! Nu te-ai ocupat de el! Inca mai face pe el?! Trebuia sa fi fost ferma; reuseai! Le aud aproape zilnic. Pe toate, o parte din ele sau altele asemenea. Am incercat. Credeti-ma! Am incercat tot ce mi-a trecut prin minte. Am incercat si tot ce am incercat la Maria si a avut succes. Ei, bine, la Vladu nimic nu are succes. Nu vrea si pace. Am incercat pana si „nu mai am bani sa cumpar pampersi”; rezultatul – o ora de plans. Nu accepta nici macar sa stea o secunda fara. Se apuca de puta si incepe sa tipe: „Nuuuu! Vine Dana si imi taie puta! Nu vaauuu!” (Dana, este chirurgul, exceptional de altfel, care l-a operat de criptorhidie si fimoza acum jumatate de an) sau „Fac pipi pe afala, vau […]

Continue Reading

Idolul fetelor

Vladimir, motaind dupa o schimbare de costumatie :)

Il iubeste femeile! 🙂 Spre gelozia sora-sii. Ca am un baiat cu lipici, stiam… dar nu ma asteptam sa aiba chiar atat de mult lipici. Nu la fete de 7-10 ani. Lunea, Miercurea si Vinerea mergem la aikido. Am mai spus. Avem deja 5 sedinte de aikido la activ, dar lui Vladimir i-au fost suficiente 3 pentru a isi revendica rolul de idol al fetelor. In momentul in care intram in sala de sport in care se desfasoara antrenamentele, fetitele incep sa strige: „A venit, Vladi!” si se reped la el sa il ia in brate si sa il pupe. Si el sta, ca-i place. Cum sa nu-i placa cand fac fetele coada sa il pupe si sa il ia in brate… Maria, in schimb, nu este foarte incantata de popularitatea fratelui ei. Si are deseori un comportament agresiv. E geloasa. E normal. Noi am incercat sa nu facem diferente […]

Continue Reading

Paturi etajate

Atunci cand Vladimir era doar „un proiect”, visam la o camera cu paturi etajate pentru copiii mei. … Cand am inceput sa inteleg cum e realitatea cu fratii de varste apropiate, am inceput sa ne reconsideram pozitia. Am facut liste cu pro-uri si contra-uri dar tot nu indrazneam sa tragem linie. Ne era teama sa spunem DA… dar nici perspectiva NU-ului nu ne ajuta… O vreme am tot amanat decizia. Pana la inceputul acestui an, cand ne-am luat inima in dinti si ne-am spus ca putem „anula” multe din „contra-uri”, daca alegem intelept si daca impunem niste regul de la bun inceput. Incepand de Duminica, cei mici sunt proprietarii acestui pat: Le place? La nebunie! Nu

Continue Reading

Joaca de-a mama cu blog

La inceput a fost un soi de terapie prin scris. Apoi, dorinta de a lasa ceva in urma…. un soi de jurnal de familie, pe care sa il citeasca atunci cand vor creste. Apoi a intervenit nevoia de informare si impreuna cu raspunsurile pe care le cautam, v-am gasite pe voi. Voi cei de acum, voi cei de atunci… Blogul a adus in viata noastra multi oameni complet necunoscuti care au reusit sa ne influenteze pozitiv, sa ne ajute sa ne gasim drumul si sa ne formam ca parinti. Multi dintre acesti oameni au ramas inca in vietile noastre, unii chiar si in offline. Acesta este castigul cel mai mare pe care il avem de pe urma blogului. 🙂 Au fost si „castiguri de scurta durata”: oameni cu care am rezonat numai pe perioade scurte de timp. Tot ca pe un castig ii privesc.  … cam asa se intampla si […]

Continue Reading

Numai frate (mai mic) sa nu fii!

Uneori ma distrez copios privindu-le joaca; alteori obosesc veghiindu-i si intrevenind sa il smulg pe (inca) firavul Vladimir din calea taifunului egoist si razbunator numit Maria; alteori ma topesc de drag privinu-i cum isi manifesta afectiunea unul fata de celalalt…. Dupa ce a testat tutu-ul pe Vladi, l-a luat ea la purtat, iar acum se invarte prin casa imbracata asa:  … danseaza, face piruete si striga „Angirina…. Baririna…. Bavooo!” … si da, e aproape 14… si nici unul nu doarme. Maria pentru ca nu are chef, iar Vladimir pentru ca nu reuseste sa o faca in vacarmul produs de sor-sa.

Continue Reading

Fericirea din picioare

Nu are inca 7 ani si viseaza sa ajunga fotbalist. Parintii, il incurajeaza sa isi urmeze visul si l-au inscris la o scola de fotbal. Una cu program strict, care nu tine cont numai de banii pe care ii incaseaza de la parinti ci si de notele pe care le obtine copilul la scoala. 🙂 Frumos din partea lor! A scolii. Fericirea copilului era nemarginita…. Nici nu imi inchipuiam ca niste lucruri atat de marunte il pot face si mai fericit. Copilul, purtand nume de floare, a primit in dar de onomastica sa pantofi pentru fotbal pe teren artificial, aparatori pentru tibie si glezna si o pereche de jambiere. … recunosc ca m-a ajutat background-ul sa aleg corect echipamentul 😉 … dar cel mai important e ca am ales bine. Chiar nu imi imaginam ca darul meu sa ii aduca atata bucurie. M-am bucurat si eu, la randul meu, atunci […]

Continue Reading

Zburlitul nu isi dezminte numele

    … si somnul, care la el a fost inainte de zbenguiala din parc.   Cu putin noroc, in week-end inauguram caruciorul dublu, asa ca speram sa postam curand poze cu amandoi in parc… acum, nu ne zbatem prea tare sa le sincronizam programele, avand in vedere ca e dificil sa ii scoatem impreuna… speram ca atunci va fi mai simplu.  

Continue Reading

Primii pasi in doi dinti

 Are 7 luni si jumatate. 🙂 Nici nu stiu cand a zburat timpul…  🙂 Parca mai ieri era un ghemotoc mic si zburlit. Acum paseste si „coace” primii dintisori. Doi dintr-o lovitura. 🙂 … si nici macar o lacrimuta nu a varsat. A avut trei nopti in care a fost mai agitat si a mancat mai mult, dat atat. Totul e atat de simplu acum. 🙂 Imi aduc aminte, zambind, de primele 7 luni ale Mariei, atunci cand nesiguranta ne guverna viata. De ce plange? De ce s-a strambat asa? Cand incepem diversificarea? Cu ce o incepem? Ce recipiente folosim, cu BPA sau fara? Ce fel de lingurita? Care e programul „ideal” al meselor? Mananca bio sau ne aprovizionam, ca pana acum, din piata? Ii dam X aliment inainte de 8 luni sau nu? Folosim Y crema sau alegem un produs dintr-o gama BIO? Dar stai, ce inseamna BIO? Ce […]

Continue Reading

Zburlitul mare si zburlitul mic

Zburlitul mare, emotionat, prima data cand l-a tinut in brate pe Zburlitul mic… 🙂 News: Zurlitului mic i se roscateste parul si i se albastresc ochii. 🙂 In rest… tot cu ta-su seamana.  Ma bucura tare mult roscatirea si albastrirea – o mosteneste pe sora mea! 🙂 … E drept, ca eu mi-am dorit ca Maria sa „fure” ochii sora-mii dar nici unui baiat nu-i sade rau cu ochi albastri, nu? … Acum ramane de vazut daca procesul de albastrire a ochilor va continua si daca va fi permanent.

Continue Reading

Vladimir

aka Zburlitul, asa cum a fost poreclit de asistentele de la neonatologie : Multumiri Cristinei care m-a ajutat sa descarc pozele  – eu i le-am trimis prin MMS iar ea mi le-a trimis inapoi prin e-mail! Dupa cum se vede, nici din a doua incercare nu mi-a iesit reteta de copil care sa semene cu mine. 🙂  … si dupa toate cele intamplate odiseea acestor „experimente” a luat sfarsit.  M-am ales cu doi copii minunati care seamana cu tatal lor!

Continue Reading