Are 7 luni si jumatate. 🙂 Nici nu stiu cand a zburat timpul… 🙂 Parca mai ieri era un ghemotoc mic si zburlit. Acum paseste si „coace” primii dintisori. Doi dintr-o lovitura. 🙂 … si nici macar o lacrimuta nu a varsat. A avut trei nopti in care a fost mai agitat si a mancat mai mult, dat atat. Totul e atat de simplu acum. 🙂 Imi aduc aminte, zambind, de primele 7 luni ale Mariei, atunci cand nesiguranta ne guverna viata. De ce plange? De ce s-a strambat asa? Cand incepem diversificarea? Cu ce o incepem? Ce recipiente folosim, cu BPA sau fara? Ce fel de lingurita? Care e programul „ideal” al meselor? Mananca bio sau ne aprovizionam, ca pana acum, din piata? Ii dam X aliment inainte de 8 luni sau nu? Folosim Y crema sau alegem un produs dintr-o gama BIO? Dar stai, ce inseamna BIO? Ce […]
Sambata, 18
Un fel de Marti, 13…. Totul a debutat cu un plonjon de-al lui Vladimir. A tinut mortis sa coboare din pat… si a plonjat direct pe podea. Plansete, urlete si un cucui. Prima parte a zilei totul s-a invartit in jurul cucuiului lui…. Seara, insa, evenimentul a fost „surclasat” de accidentarea Mariei. Aflata in vizita la matusa-sa, a reusit sa isi prinda mana la banda de alergat. Rezultatul: 3 degete ce au ramas fara amprente. Trei ore de plans si stat numai in brate la mama; musai cu ochelarii de soare pe ochi. M-am speriat ingrozitor cand mi-a adus-o si am vazut-o plangand si cu pielea atarnandu-i la degete. Cu ajutorul lui tata, si al matusii (care era si mai speriata decat mine) am reusit sa o dau cu betadina si sa tai pielea care atarna. Eu vroiam sa o iau in brate sa fug cu ea la spital… dar […]
Dragoste frateasca; cu iz de canibalism
Nici nu mai stiu cum sa reactionez… ma uimeste Vladimir care nu scoate nici un sunet. El chiar o iubeste… dar creste crezand ca asa e „normal” … si nu vreau asta….
Ce tie iti place…
……..fa-i si altuia. 🙂 Asta pare a fi deviza Mariei. Pasiunea ei pentru acoperitul capului cu diverse carpe sau cutii, e veche…. se pare, insa, ca tine mortis sa ii transmita aceasta pasiune si fratelui ei. Vladimir, nu pare forte incantat ce invatamintele pe care incearca sa i le transmita sora cea mare, dar e fericit, cand aceasta il impaca cu o partida de joaca pe roti; fiecare cu rotile lui. La noi sunt vesele zilele friguroase. 🙂 Ceea ce va doresc tuturor!
2 luni Vladimiresti
5150g. si 56 cm. Creste zburlitul meu. Incet dar sigur. 😉 Nici nu imi pot dori altceva…. fata de cele 3230g si cei 48 de cm, cat a avut la nastere, nici nu se putea mai bine! Creste voinicul! S-a amanat vaccinul „de doua luni” din cauze de stafilococ auriu. Am refacut analizele; urmeaza sa le ridicam Vinerea viitoare si in functie de rezultat il vaccinam sau luam iar calea specialistilor. Devine enervant ridicatul medicilor din umeri; si in cazul lui si in al meu. 🙁 .. dar tragem aer in piept si mergem mai departe. Amandoi. 🙂
Dau!
Bunicule, daca ma mai chinuiesti mult cu masajul asta terapeutic, dau! Nu glumesc, chiar dau! Asta par a exprima pumnisorii lui stransi si bratele incordate. Scena se repeta seara de seara, la masaj, atunci cand ii lucreaza tata gatul si incheieturile picioarelor. Il doare pe voinicul meu, dar e brav si suporta totul barbateste. Se incordeaza si priveste incruntat; rar, foarte rar izbucneste in plans. Torticolisul pare sa fi cedat. Terapiile noastre neconventionale ( inotul cu colac pentru gat), masajul si exercitiile pe care le face tata cu el si tratamentul homeopat pe care l-a luat, par sa isi fi facut efectul. In doua saptamani mergem la control.. poate a scapat! Tal valg-ul lui da semne ca cedeaza dar e departe de a fi vindecat… dar si la Maria am scapat de el in 9 luni, asa ca mai am rabdare. Nerabdarea mea se manifesta in privinta stafilococului auriu si […]
La joaca
Spatiul in care se joaca inca arata ca dupa taifun… si din cauza de aplecari repetate nu prea mai pot sa strang in urma ei, dar n-am ce-i face. Mai strang si eu… il mai astept si pe Sorin sa vina, sa se ia cu mainile de cap, si sa stranga. 🙂 Cred ca asta ii displace cel mai mult… dezastrul pe care il gaseste in casa. Sau in sifonier, printre camasile si tricourile proaspat calcate. 😀 … dar ii trece repede, atunci cand o vede cat e de fericita. 😉 Acum cateva imagini cu jocul ei preferat:
8 saptamani
Acum doarme in cosuletul lui, langa mine; zambeste in somn. O face des. 🙂 As fi in stare sa il privesc ore intregi… fara sa ma satur, fara sa ma plictisesc! Zambesc nostalgic atunci cand ma gandesc cat am suferit de dorul lui in primele saptamani. Nu credeam ca DORUL poate fi ATAT de arzator; dureros… dar el sterge orice urma de durere. Nu mai am decat amintirea acelor zile, care probabil ca este intretinuta de conexiunea cu toate complicatiile mele. Suntem acasa de 5 saptamani… nici nu stiu cand au trecut… Cand a luat in greutate 1,4 kg? Cand i s-au bucalat obrajii, cand a facut cute pe maini si pe picioare? El e voinicul meu! Probabil ca e mai micut decat alti copii de varsta lui sau chiar mai mici, dar trage tare sa
Terapii neconventionale
Daca pe Maria am reusit sa o scapam de displazia de sold cu ajutorul Manducai, pe Vladimir speram sa il scapam de torticolis cu ajutorul colacului pentru gat – imi pare mai putin barbar decat celebrul „tras de cap”. Utilizand colacul, corpul sau alungeste gatul si ii forteaza muschii sa stea in extensie, dar greutatea lui este „micsorata” de densitatea apei, permitandu-ne sa tinem muschii gatului mai mult in extensie si cu dureri mai mici. Bineinteles ca nu renuntam la exercitiile recomandate de kinetoterapeut, dar nu strica sa incercam si asa. Lui pare sa ii placa … primele zece minute, dupa care se lasa doborat de durere si trebuie sa il scoatem din cada.
Cautandu-l pe Vladimir
Ne specializam in pazit fratel mai mic de sora cea mare. 🙂 Tanculetul zvapaiat nu se da in laturi de la nimic pentru o mica repriza de „dragalit” fratiorul mai mic. … Firavul Vladimir nu este nicaieri in siguranta. Deocamdata Maria nu da semne de gelozie, dar stiu ca nu e timpul pierdut… 😛 E minunat sa ii avem pe amandoi langa noi!