Nu stiu daca va este sau nu cunoscut termenul de „avispuse” dar eu in copilarie il auzeam destul de des. Era un soi de avertisemnt ca urma sa fi parat cuiva. Nu credeam sa vina la noi in casa vremea parei atat de repede, dar iata ca piticii mei au tinut mortis sa ma uimeasca iar. Ajung acasa de la „titiciu” meu si ii gasesc pe amandoi cu mucii pana in brau si infundati de nu-i mai recumnosteam. Ne pupam, ne dragalim – ritualul de sosire acasa – dupa care ii iau la alergat sa ii sterga la nasuri. Chiraiala, urlete, plansete… Vladimir inca se lasa fraierit usor.. cu Maria nu-mi mai merge… Fugea de ziceai ca ii iau foc talpile. Se ascundea in sulapuri, sub paturi, sub mese… Abia am
La ceas de seara
Ziua e din ce in ce mai scurta. Plimbarea de seara o facem exclusiv pe intuneric. Strazile sunt pustii. Parcurile asemenea… Sunt doar ei doi… Mie chiar imi place… Mi-am amintit cu drag de zilele geroase de iarna trecuta si de orele pe care le petreceam cu Maria jucandu-ne in zapada. Anul acesta o sa trebuiasca sa culeg doi pitici din nameti… Eu una, abia ii astept. Strazile, parcurile voastre cum sunt?
Duminica piticilor la Indagra
Astazi a fost ultima zi de Indagra – 2012. Am reusit sa ajungacolo cu piticii si parintii mei. Vladimir a reusit sa stea treaz numai la vizita in cortul animalelor, dupa care a capitulat. Am avut carutul la noi asa ca a dormit nestingherit… La ce aglomeratie a fost, ar fi mers si o Manduca, dar nu am apucat sa ma vad cu Mara sa imi recuperez Manduca, asa ca ne-am descurcat cu ce am avut. Am ramas surprinsa cand m-au intrebat ai mei de ce nu am luat Manduca in locul caruciorului… stiindu-se de la bun inceput ca unicii puratori de copil in manduca erau ei. 🙂 Chiar ma bucur ca au reusit sa treaca de la „nu o mai tine atat in Manduca, ca se invata in brate” la „de ce nu ai luat Manduca, ca il tineam noi in ea”. Mariuta, in schimb, s-a zbenguit in voie, […]
Cu Vladimirul la tuns
„Dadinir s-a tundat. Si eu m-am tundat. Si mama. Ezact ca mine!„ Cuvintele de mai sus sunt de la Maria citire. Azi „ne-am tundat” toti trei. Mai lipsea Sorin si ceream un family pack la Corabia Piticilor. 🙂 Acum realizez ca nu au asa ceva in oferta. Nu ar strica sa existe. 😛 A fost primul tuns la frizer pentru Vladi. A stat exact cum a fost pus. Nu a comentat nimic, nu a scancit, nu a protestat… e clientul perfect pentru un frizer care se ocupa preponderent de copii. La final a primit in dar o masinuta pe care a tinut-o strans in brate mult timp dupa ce am ajuns acasa. Sincer, chiar nu ma asteptam sa avem parte de o experienta atat de buna din prima. 🙂 Maria nu si-a dezmintit pasiunea pentru „Gagos” … tot indragostita de el e, asa ca si tunsul ei a […]
Mutulica
Daca as fi avut parte de o astfel de evolutie lingvistica la Maria, probabil ca as fi fost deja de mult timp cu ea la un consult de specialitate. 🙂 .. cam asta de paranoica eram la primul copil. Acum, am invatat de la Maria sa accept realitatile: copiii chiar se dezvolta in ritmuri diferite. La un an si trei luni, Vladimir spune numai mama, tata, apa si pisu. Atat si numai cand are el chef. Nu ma impacientez. Stiu ca nu e „defect” si ca va veni o vreme in care va incepe sa turuie si nu o sa ii mai taca gura. 🙂 Pana atunci, ne jucam, chiuim, tipam, radem, mancam si dormim. Stiu ca sunt copii care la aceasta varsta spun sau fac mai multe; sunt altii care spun sau fac mai putine. La varsta aceasta nu exista genii sau insuficient dezvoltati. Acum sunt doar copii. Copii […]
Geloziile ne guverneaza vietile. Acum.
Oricat am incerca sa le domolim geloziile, nu reusim; decat intr-o foarte mica masura. Atat de mica, incat nici nu prea se simte. Maria a renuntat la suzeta la 11 luni; acum o foloseste din nou, din cauza ca si Vladimir inca mai foloseste suzeta. Cum prinde o suzeta, o baga repede in gura, o scoate, exclama: Sunt mica-mica!, si iar o baga in gura. Maria renuntase la pampers, inclusiv la cel de noapte de cand avea 2 ani si 2 luni; Accidente mai existau, dar putine. Acum, Maria foloseste exclusiv pampersii (generic numiti asa, exprimarea corecta ar fi scutece de unica folosinta). Ea cere, si daca nu ii primeste, face pe ea, dupa care exclama fericita: Ezact ca bebe! Daca il vede pe Vladimir in bratele cuiva, exclama: Dadi, jos, Ma’ia bate!, si incepe sa traga de saracul Vladimir de zici ca mai are putin si ii smulge membrele. […]
Am sa ma trezesc barbat!
🙂 … asta o visa Vladimir in timpul ultimului sau somn de bebelus? 🙂 Gata, avem baiat mare! 1 an trecute fix!
Vacanta in familie
Alegerea destinatiei perfecte pentru o vacanta in familie imi pare cel mai greu lucru ever. 🙂 Trebuie sa iei in calcul o mie si una de variabile, sa incerci sa multumesti toti membrii familiei si sa impaci toate gusturile. In cazul familiilor cu copii mai mari imi pare mai simplu…. dar la noi astia cu pirichindei mici, imi pare imposibil sa reusesti sa iei decizia cea mai buna. In prumul rand se pune problema locatiei si a drumului pana la ea. Avion? … doar daca ai cum sa te limitezi la cele 40 de kg de bagaje impuse de companiile aeriene pentru o familie. Daca nu platesti bilet intreg pentru copil, nu beneficiezi de cele 20 de kg de bagaje aferente unui pasager. Masina? … rezista copilul la un drum atat de lung? Rezista masina sa care atatea bagaje? (intrebarea asta si-o pun sigur cei care au masini de clasa […]
Primii pasi Vladimiresti
Gata! Am bifat si „premiera” primilor pasi facuti fara nici un fel de sprijin. S-a intamplat Marti seara, cand am fost la Ikea. Cavalerul meu a luat-o la sanatoasa explorand micutul loc de joaca din zona restaurantului. 🙂 Aproape ca alerga dintr-o latura intr-alta a locului de joaca tragand cu bucurie de toate „zanganelele” de acolo, iar Maria il privea fericita si il aplauda. Normal, ca nu am apucat sa fac nici o poza si ca nu am imortalizat nicicum momentul. Eram prea ocupati sa ne bucuram si noi alaturi de ei, insa imaginea acelor clipe ni s-a intiparit adanc in minte, iar amintirea este nepretuita. Avem doi copii umblatori! 😀
Fie vreme buna
… fie vreme rea, piticii mei au un chef de joaca incredibil de mare. Firesc, dealtfel. Abia se obisnuisera cu iesirile prelungite in parc/curte si a venit vremea rea peste noi. Noroc ca sunt doi si, desi nu interactioneaza mereu, se antreneaza totusi unul pe altul „la joaca”. Chiar daca joaca lor implica de cele mai multe ori harjoneli si lupte pentru jucarii; si cam din toate interactiunile lor unul iese trosnit. … dap, a inceput si Maria sa si-o ia de la Vladi. Incerc sa moderez mai degraba decat sa intervin. Nu stiu daca e bine, insa nu vreau sa le dictez eu modul in care „trebuie” sa se comporte unul cu celalalt. Sper sa gaseasca singuri calea de mijloc. Eu imi propun numai sa fiu mereu acolo pentru a interveni doar in situatiile in care evenimentele degenereaza. Copii mei se dezvolta fenomenal de repede. Parca mai ieri eram […]