A fost. 🙂 Nu a fost o mini vacanta, insa cu ajutorul parintilor mei, am reusit si noi sa ne odihnim. Mai mult eu, decat Sorin, e drept…. Am petrecut in dulcele stil romanesc: am facut un gratar alaturi de prieteni – in curte, nu in vre-un loc special amenajat. Sunt teleghidata… si incapabila sa scriu mai mai mult decat aceasta scurta telegrama. 🙂 Citind blogurile pe care le urmaresc in mod frecvent, am descoperit locuri noi. Deja am agaugat doua dintre ele pe lista de locuri in care imi doresc sa ajung: Sibiel si Roaba de Cultura din Herastrau. Voi pe unde ati umblat zilele acestea? 🙂 … nu de alta, dar lista mea e inca deschisa.
Creasta revine in forta!
Vladimir nu vorbeste (nimic in afara de mama si tata). Mananca, doarme si merge, tinaindu-se de mobila sau cu sustinere din partea noastra. … si cum mai devreme am povestit despre Maria, am zis ca e cazul sa nu fac discriminari si sa mai povestesc cate ceva si despre el… Voinicul mamii e un sensibilos. E afectuos si calm. Foarte calm. … dar si „fricos”. Cum da cu fundul de pamant, cum plange de sare camasa de pe el… si chiar nu ne-am purtat altfel decat cu Maria, care nu a reactionat si nu reactioneaza decat la lovituri cu adevarat serioase. Doarme bine. Nici macar cand e agitat din cauza dintilor nu ne da batai de cap. Mananca orice (ii dam) in cantitati ce pot concura cu usurinta portiile sora-sii. Nu sunt obisnuita sa fiu mama de copil calm si preacaut. 🙂 … si nici de copil atat de afectuos. […]
Bunica cu norma intreaga
mai multe imagini gasiti aici: http://www.facebook.com/pages/punctfotoro/133330733411927 Ea e! Iar cojocareii sunt beneficiarii serviciilor de babay-sitting pe care bunica lor le presteaza. Cu dragoste. E drept ca inca avem multe puncte de vedere legate cresterea si ingrijirea copiilor total diferite, dar le depasim noi cumva. Important este ca ii iubeste … desi a iubi e putin spus. Piticii mei, deocamdata, sunt bucuria intregii familii. Nici nu s-ar putea altfel. Sunt singurii mini-omuleti din familie. Si cum bine spunea Andreea, It takes a village to raise a child. Si cu doi e la fel! Suntem fericiti sa avem o asemenea familie! … dar si asemenea prieteni… ca si ei ne ajuta enorm ori de cate ori ne reunim si suntem insotiti de copii. Eu am crescut la bunici. Tot in Bucuresti, dar la ceva distanta de casa parintilor. Pentru ca asa mi-am dorit eu. Bunicii lucrau inca. Copiii mei au sansa sa […]
Maria si patrupedul
… si nu e vorba de catelusul familiei, ci de Vladimir. 🙂 La finalul filmuletului se poate observa cum o ia la goana in patru labe. Mi-e drag de el de numai pot. 🙂 Maria nu ne-a dat ocazia sa trecem prin etapa patrupeda, asa ca acum ne bucuram pentru prima data de ea. Calitatea filmuletului, ca de obicei, lasa de dorit. Tot cu telefonul i-am filmat.
8 luni Vladimiresti. Obsesia siluetei
Toata lumea imi spune ca Vladimir e gras. Eu nu il vad asa deloc. Si despre Maria mi se spunea la fel si acum am o manechina veritabila. 😉 La noua luni, Vladimir priveste lumea de la inaltimea celor 76 de centimetri ai sai si duce povara a 9,2 kilograme. 🙂 Logic, ca nu m-am putut abtine si am dat repede un search sa vad cum era Maria la aceeasi varsta. Mai inalta si mai slaba. Ea avea 78 de cm si 8,3 kilograme… si, totusi, Vladimir nu imi pare un copil gras. 🙁 … e „sanatos”. E si normal. Mananca bine, doarme, bine. De ce nu ar fi asa? De ce trebuie sa ne stresam cu silueta copiilor inca din bebelusie? E un copil sanatos si asta e tot ce conteaza. Mananca, se hidrateaza, doarme, paseste daca e sustinut, sau daca are sprijin (merge singur tinandu-se de marginea patutului […]
Sora cea mare. Ea e! Fara echivoc.
Sigur e greu sa fi sora mai mare. Responsabilitatile curg garla iar cand sora cea mare este un copil care isi ia sarcinile (netrasate de nimeni) mai in serios decat este cazul, vai si amar de fratele mai mic. Adica de Vladimir, in cazul nostru. 😉
Dilema caruciorului reloaded
Tocmai cand credeam si eu ca am inteles secretele alegerii unui carucior, mi-am dat seama ca nu stiu nimic. Nimic din ce imi trebuie acum. … pentru ca acum trebuie sa ma orientez spre un alt carucior care sa ii faca bunicii drumurile spre parc mult mai usoare. Maria are 1 an si 11 luni iar Vladimir, 7 luni si jumatate. Ne trebuie un carucior care sa ii acomodeze pe amandoi, cel putin in vara aceasta… Am luat in calcul si atasarea unei placi la caruciorul pe care il avem, dar Maria vrea si ea ce are Vladimir, asa ca ne va fi greu sa o convingem sa stea pe placa. Parcul e aproape. La Maria caruciorul sau luatul in brate, pot fi considerate mofturi. Mofturi pe care nu vreau sa i le refuz. E si un strop de gelozie si nu vreau sa o alimentez mai mult decat este […]
Primii pasi in doi dinti
Are 7 luni si jumatate. 🙂 Nici nu stiu cand a zburat timpul… 🙂 Parca mai ieri era un ghemotoc mic si zburlit. Acum paseste si „coace” primii dintisori. Doi dintr-o lovitura. 🙂 … si nici macar o lacrimuta nu a varsat. A avut trei nopti in care a fost mai agitat si a mancat mai mult, dat atat. Totul e atat de simplu acum. 🙂 Imi aduc aminte, zambind, de primele 7 luni ale Mariei, atunci cand nesiguranta ne guverna viata. De ce plange? De ce s-a strambat asa? Cand incepem diversificarea? Cu ce o incepem? Ce recipiente folosim, cu BPA sau fara? Ce fel de lingurita? Care e programul „ideal” al meselor? Mananca bio sau ne aprovizionam, ca pana acum, din piata? Ii dam X aliment inainte de 8 luni sau nu? Folosim Y crema sau alegem un produs dintr-o gama BIO? Dar stai, ce inseamna BIO? Ce […]
Cum uitam de „bubu”
Pictam! 🙂 Musai cu stanga si cu pantofiorii in picioare! 🙂 Si daca mai ai si un indrumator de specialitate, totul decurge perfect! 🙂… si daca fratele tau te incurajeaza de pe margine, chiar e o seara perfecta! 😉
Dragostea-i mare
Dragostea Mariei pentru cort, se pare ca nu este un foc de paie. 🙂 Este in continuare fericita sa se joace in cort, ba chiar a inceput sa ni-l ceara si pe Vladimir acolo. Sa ni-l ceara e mult spus… vine si incepe sa traga pur si simplu de el, iar daca el e deja pe podea, incearca sa il tarasca pana in cort. 🙂 Daca intervenim, incep proteste verbale (urlete si tipete) care nu se incheie pana cand Vladimir nu este pozitionat in cort. 🙂 Asa cum se vede in poze, invitat de onoare in casuta lor este, mai tot timpul, dolo (urs, in dulcele grai marioresc). Maria ar sta numai acolo… aseara chiar a si adormit acolo… si nu ca ar fi apucat-o somnul la joaca, ci pentru ca acolo si-a dorit ea sa doarma… si cum Vladimir dormea, a trebuit sa stau eu acolo cu ea sa […]