Ziua e din ce in ce mai scurta. Plimbarea de seara o facem exclusiv pe intuneric. Strazile sunt pustii. Parcurile asemenea… Sunt doar ei doi… Mie chiar imi place… Mi-am amintit cu drag de zilele geroase de iarna trecuta si de orele pe care le petreceam cu Maria jucandu-ne in zapada. Anul acesta o sa trebuiasca sa culeg doi pitici din nameti… Eu una, abia ii astept. Strazile, parcurile voastre cum sunt?
Ce tie iti place…
……..fa-i si altuia. 🙂 Asta pare a fi deviza Mariei. Pasiunea ei pentru acoperitul capului cu diverse carpe sau cutii, e veche…. se pare, insa, ca tine mortis sa ii transmita aceasta pasiune si fratelui ei. Vladimir, nu pare forte incantat ce invatamintele pe care incearca sa i le transmita sora cea mare, dar e fericit, cand aceasta il impaca cu o partida de joaca pe roti; fiecare cu rotile lui. La noi sunt vesele zilele friguroase. 🙂 Ceea ce va doresc tuturor!
Cum am avut caldura cand nu am avut gaze…
Casa in care locuim a „crescut” pe langa casa in care am copilarit – casa bunicilor mei. A fost o extindere cu etajare si mansardare. Cum gaze in cartier nu au aparut decat dupa revolutie, casa a fost incaliza cu sobe cu lemne, iar apoi cu gaz. La vremea la care tata s-a apucat de constructie, bunica mea a insistat sa pastram o soba, macar una – in camera ei. Pana ieri nu i-am vazut utilitatea, ba chiar o bodoganeam pe bunica pentru insistenta ei de a pastra ceva inutil. Dar inutilul a devenit tare util atunci cand am avut gazele oprite de la 7 la 14. 🙂 La gerul de ieri am fi tinut-o pe Maria infofolita in casa, caci un simplu calorifer electric nu ar fi facut fata. Si asftel dupa aproape douazeci de ani, am avut ocazia sa reaud lemne trosnid in soba care dogorea si incalzea astfel 3 din cele cinci […]