Rivalitatea intre frati – un soi de cod genetic

Nu stiu daca sa rad sau sa plang… Desi cei mici se incaiera cu orice ocazie, tin sa doarma impreuna. Si nu doar impreuna in aceeasi camera, ci in acelasi pat. Noroc ca patul de jos este extensibil si au 170 x 140 cm la dispozitie pentru somn. Ar putea parea suficient…. Dorm pe latimea patului si au un soi de „gentelmen’s agreement” si fiecare are jumatatea lui de pat; 85 de cm pentru fiecare… ar trebui sa fie suficient… In unele seri isi pastreaza jumatatea de pat, in altele (rare, e drept) dorm imbratisati, in altele….. Acum doua nopti, pe la 5 si ceva, il aud pe Vladu scancind in somn, asa ca m-am prezentat sa verific ce si cum. El era inghesuit in coltul lui de pat iar sor-sa, in somn, inceca sa castige si mai mult teritoriu. M-am miscat mai in reluare, e drept, asa ca nu […]

Continue Reading

Cum ii crestem invatandu-i sa se iubeasca?

Cum ii crestem invatandu-i sa se iubeasca?.. Presupun ca nu sunt singurul parinte ce are dilema aceasta. Ne iubim copiii. Fara echivoc si neconditionat. Am incercat inca din momentul in care bebe nr. 2 si-a anuntat venirea pe lume sa o implicam pe Maria si sa o invatam sa il accepte si sa il iubeasca pe fratiorul ei. Sunt momente in care inima imi e plina atunci cand ii vad manifestandu-si dragostea unul fata de celalalt…… dar si momente care dor cumplit. Cele in care ii vad cum isi fac rau intentionat. Cele in care oricine altcineva pe lumea asta inseamna mai mult pentru ei decat fratele/sora; decat sangele lor! Zilele trecute, Maria a picat cu brio un alt test in care firescul meu se astepta ca iubirea fata de fratele ei sa triumfe in fata „acceptarii intr-o gasca”. O data cu ea, am simtit, adanc in inima, ca am […]

Continue Reading

Geloziile ne guverneaza vietile. Acum.

Oricat am incerca sa le domolim geloziile, nu reusim; decat intr-o foarte mica masura. Atat de mica, incat nici nu prea se simte. Maria a renuntat la suzeta la 11 luni; acum o foloseste din nou, din cauza ca si Vladimir inca mai foloseste suzeta. Cum prinde o suzeta, o baga repede in gura, o scoate, exclama: Sunt mica-mica!, si iar o baga in gura. Maria renuntase la pampers, inclusiv la cel de noapte de cand avea 2 ani si 2 luni; Accidente mai existau, dar putine. Acum, Maria foloseste exclusiv pampersii (generic numiti asa,  exprimarea corecta ar fi scutece de unica folosinta). Ea cere, si daca nu ii primeste, face pe ea, dupa care exclama fericita: Ezact ca bebe!  Daca il vede pe Vladimir in bratele cuiva, exclama: Dadi, jos, Ma’ia bate!, si incepe sa traga de saracul Vladimir de zici ca mai are putin si ii smulge membrele. […]

Continue Reading

Gelozie?

… una dintre manifestari (cred eu):      Desi nu sunt fan declarat al co-sleepingului, cele trei saptamani pe care Vladimir le-a petrecut departe de tot ceea ce inseamna caldura sufleteasca, ne-au facut sa ne reconsideram pozitia. La inceput dormea numai cu noi, si numai cu lumina sau televizorul aprinse; incet-incet am incercat sa il obisnuim sa doarma in patutul lui, dar nu a fost chip, asa ca am pus o masuta joasa langa patul nostru, iar el doarme acolo, in landou… Se pare ca prezenta micutului in camera noastra a aprins oarece beculete in mintea Mariei, care face tot ce ii sta in putinta pentru a petrece cat mai mult timp acolo …. saracul Vladimir, doarme in niste tipete si chiote greu de suportat pentru un adult. In ultima perioada, Maria se trezeste noaptea plangand si nu se linistste pana nu o luam cu noi in pat… Si am […]

Continue Reading

Cum pregatim copilul cel mare pentru venirea pe lume a copilului cel mic

Parca nu-mi vine a crede ca Maria a devenit peste noapte  „copilul cel mare”. 🙂 Dar imi dau seama ca datorita diferentei foarte mici intre copilul  cel mare si copilul cel mic, pregatirea „terenului” pentru sosirea pe lume a bebelusului va fi o sarcina tare dificila pentru noi. Etapa de care am scapat a fost cea cu anuntatul. 🙂 Ta-su ii tot povesteste Mariei ca la mami in burta e Ghita ( nume de cod utilizat pana la gasirea unui nume pentru bebe) si ca trebuie sa ii faca cu mana sau sa nu il mai bata cu picioarele, dar ea priveste in gol, nepasandu-i de nimic altceva decat de jucariile ei. Si in fond, de ce anume trebuie sa ii pese? 🙂 La cele 10 luni ale ei, este normal sa nu inteleaga astfel de notiuni, insa ma gandesc ca la un an si patru luni va exista o […]

Continue Reading