Duminicile (… Sambata era zi lucratoare) copilariei mele erau, de cele mai multe ori, ocupate cu plimbari la muzee, la zoo, in centrul vechi… si, de cele mai multe ori, se terminau cu o prajitura la Bucuresti, sau cu o masa la vreo gradin din centru … sau la Restaurantul Casa Alba – numai atunci cand mergeam la zoo. Recunosc ca nu am mai intrat intr-o cofetarie pentru alt motiv decat de a cumpara ceva la pachet de foarte multi ani; prea multi sa imi aduc aminte exat cati. Acum ca mi-au crescut copiii, m-am surprins jinduind la amintirile copilariei mele.. mi-ar fi placut sa ii duc in acele locuri; daca ele ar mai exista si daca ar fi ramas ca atunci: curate, ingrijite, accesibile… Nu mai sunt. Fie nu mai sunt deloc, fie exista dar sunt lasate
Faina fericirii
Da-i copilului o boneta de bucatar si un bol cu faina si l-ai facut fericit. 🙂 Atat de simplu. Cei de la Paul au avut amabilitatea sa ne invite la un curs de „brutarit” pentru copii si asa s-au ale cu un client fidel pe viata: Maria. „Micul Brutar” fericit: A fost atat de incantata de diploma de „mic butal” pe care a primit-o incat inca mai povesteste tuturor copiilor despre ea. … si nu e week-end in care ca nu ma roage sa mergem la „butalie„. .. si cursul s-a desfasurat pe 1 Iunie… iar amintirea lui inca rezista. 🙂 Ma bucur mult ca i-a placut. Ma bucur mult ca participand am avut ocazia sa il revad pe Mihu; si pe parintii sai. Acum caut ateliere de gatit pentru copii/ familii. Recomandari?