Neinfricatul Vadimir

Astazi in parc, Maria inscena o lupta cu un baietel. „Se jucau aikido”, zicea ea, doar ca la 4 ani ai ei si 5 ai partenerului de lupta, schemele lor de „lupta” nu erau tocmai safe. Fapt ce a facut ca Maria sa fie inghiontita de cateva ori. Eu si mama baietelului priveam de pe margine, incercand sa nu intervenim. In momentul in care s-a vazut invinsa la propiul ei joc (a ei fusese ideea), Maria a inceput sa ma strige sa o ajut. I-am spus ca nu pot face asta si ca asa cum a invitat baiatul la joc ii poate spune ca nu mai doreste sa se joace, dar mandria nazdravanei e mare si nu a vrut nici in ruptul capului sa se recunoasca „invinsa”. Partenerul de lupta se bucura de suprematie gadilo-inghiontind-o cu aratatoarele.. nimeni nu a suferit nici o trauma fizica, si eu si mama baiatului […]

Continue Reading

Parintim: greul de la 3 si 2

Combinatia 3 si 2 este cea mai grea de pana acum. Din experienta noastra. Nu e usor sa fi parinte, dar sa fi parintele unui copil de 3 ani si a altuia de 2 ani, imi pare cea mai grea provocare cu care ne-am confruntat in viata noastra de parinti. Nu exista zen. Vietile ne sunt guvernate de haos. Un haos pe care, uneori, reusim sa il stapanim. Doar uneori. Atunci respiram. Tragem aer adanc in piept si ne pregatim pentru ce va urma. Sigur urmeaza ceva. Traim din provocare in provocare, dar provocarea cea mai mare a ramas aceeasi: sa ne crestem copiii fara sa ii „stricam”. E greu sa nu gresesti. E imposibil sa fim

Continue Reading

Fratii de varste apropiate. La joaca

Intre piticii mei e o diferenta de numai 1 an si 3 luni. Uneori am impresia ca e mai mult, alteori ca e mai putin… Pana nu demult se juca fiecare in legea lui, iar scurtele momente in care interactionau direct se lasau cu tipete si urlete… Acum, la cei 3 ani ai Mariei si la 1 an si 9 luni ale lui Vladimir, copiii mei au inceput sa se joace impreuna. Uneori frumos, alteori brutal, dar chiar si atunci sunt putine momentele in care isi fac rau voit… In momentele frumoase, se joaca cam asa:    E drept ca in urma lor ramane un dezastru de nedescris, dar sunt fericita ca interactioneaza. 🙂 … momentele in care joaca lor degenereaza nu le am inregistrate .. decat in memorie. In ultimul timp accidentarile sunt din ce in ce mai periculoase, asa ca nu am timp sa imortalizez momentul; trebuie sa […]

Continue Reading

Fericire la indemana

  Fericirea nu are nevoie de jucarii scumpe. Creativitatea nu se dezvolta cu gadgeturi. Copiii mei incep sa fie fericiti ca se au unul pe celalalt, iar noi suntem in al noualea cer. Ce daca avem peretii desenati? Ce daca jucariile sunt, cel mai adesea, uitate intr-un colt al camerei lor? Un scaun rasturnat si niste haine insirate pe jos fac cat 10 bucatarii de jucarie.

Continue Reading

Mutulica

Daca as fi avut parte de o astfel de evolutie lingvistica la Maria, probabil ca as fi fost deja de mult timp cu ea la un consult de specialitate. 🙂 .. cam asta de paranoica eram la primul copil. Acum, am invatat de la Maria sa accept realitatile: copiii chiar se dezvolta in ritmuri diferite. La un an si trei luni, Vladimir spune numai mama, tata, apa si pisu. Atat si numai cand are el chef. Nu ma impacientez. Stiu ca nu e „defect” si ca va veni o vreme in care va incepe sa turuie si nu o sa ii mai taca gura. 🙂 Pana atunci, ne jucam, chiuim, tipam, radem, mancam si dormim. Stiu ca sunt copii care la aceasta varsta spun sau fac mai multe; sunt altii care spun sau fac mai putine. La varsta aceasta nu exista genii sau insuficient dezvoltati. Acum sunt doar copii. Copii […]

Continue Reading

Geloziile ne guverneaza vietile. Acum.

Oricat am incerca sa le domolim geloziile, nu reusim; decat intr-o foarte mica masura. Atat de mica, incat nici nu prea se simte. Maria a renuntat la suzeta la 11 luni; acum o foloseste din nou, din cauza ca si Vladimir inca mai foloseste suzeta. Cum prinde o suzeta, o baga repede in gura, o scoate, exclama: Sunt mica-mica!, si iar o baga in gura. Maria renuntase la pampers, inclusiv la cel de noapte de cand avea 2 ani si 2 luni; Accidente mai existau, dar putine. Acum, Maria foloseste exclusiv pampersii (generic numiti asa,  exprimarea corecta ar fi scutece de unica folosinta). Ea cere, si daca nu ii primeste, face pe ea, dupa care exclama fericita: Ezact ca bebe!  Daca il vede pe Vladimir in bratele cuiva, exclama: Dadi, jos, Ma’ia bate!, si incepe sa traga de saracul Vladimir de zici ca mai are putin si ii smulge membrele. […]

Continue Reading

Fratii de varste apropiate – la joca

Traversam o perioada ceva mai dificila… e frumos sa fi parinte. E frumos sa ai doi copii. E si mai frumos atunci cand iti simti inima pleznind de dragoste pentru ei… dar e cumplit de greu atunci cand trebuie sa fi arbitru la fiecare intractiune dintre copiii tai. Nu ii poti separa, pentru ca nu e firesc… nu te poti dedica mai mult unuia sau altuia, pentru ca nasti rivalitati… Oricat de mult am incercat sa ii explicam, in toate modurile posibile, Mariei ca Vladimir are nevoie sa fie protejat putin mai mult decat ea… … zilele noastre se scurg asa: Indiferent ce facem sau ce nu facem noi, Vladimir iese mai mereu sifonat din toate interactiunile lor. De cele mai multe ori este ranit fara intentie, dar sunt si cazuri in care Maria ii face rau intentionat… putine, e drept, dar exista…. Ma doare sufletul… si suntem aproape epuizati… […]

Continue Reading

Numai frate (mai mic) sa nu fii!

Uneori ma distrez copios privindu-le joaca; alteori obosesc veghiindu-i si intrevenind sa il smulg pe (inca) firavul Vladimir din calea taifunului egoist si razbunator numit Maria; alteori ma topesc de drag privinu-i cum isi manifesta afectiunea unul fata de celalalt…. Dupa ce a testat tutu-ul pe Vladi, l-a luat ea la purtat, iar acum se invarte prin casa imbracata asa:  … danseaza, face piruete si striga „Angirina…. Baririna…. Bavooo!” … si da, e aproape 14… si nici unul nu doarme. Maria pentru ca nu are chef, iar Vladimir pentru ca nu reuseste sa o faca in vacarmul produs de sor-sa.

Continue Reading

Primii pasi Vladimiresti

Gata! Am bifat si „premiera” primilor pasi facuti fara nici un fel de sprijin. S-a intamplat Marti seara, cand am fost la Ikea. Cavalerul meu a luat-o la sanatoasa explorand micutul loc de joaca din zona restaurantului. 🙂 Aproape ca alerga dintr-o latura intr-alta a locului de joaca tragand cu bucurie de toate „zanganelele” de acolo, iar Maria il privea fericita si il aplauda. Normal, ca nu am apucat sa fac nici o poza si ca nu am imortalizat nicicum momentul. Eram prea ocupati sa ne bucuram si noi alaturi de ei, insa imaginea acelor clipe ni s-a intiparit adanc in minte, iar amintirea este nepretuita. Avem doi copii umblatori!  😀

Continue Reading

Fie vreme buna

… fie vreme rea, piticii mei au un chef de joaca incredibil de mare. Firesc, dealtfel. Abia se obisnuisera cu iesirile prelungite in parc/curte si a venit vremea rea peste noi. Noroc ca sunt doi si, desi nu interactioneaza mereu, se antreneaza totusi unul pe altul „la joaca”. Chiar daca joaca lor implica de cele mai multe ori harjoneli si lupte pentru jucarii; si cam din toate interactiunile lor unul iese trosnit. … dap, a inceput si Maria sa si-o ia de la Vladi. Incerc sa moderez mai degraba decat sa intervin. Nu stiu daca e bine, insa nu vreau sa le dictez eu modul in care „trebuie” sa se comporte unul cu celalalt. Sper sa gaseasca singuri calea de mijloc. Eu imi propun numai sa fiu mereu acolo pentru a interveni doar in situatiile in care evenimentele degenereaza. Copii mei se dezvolta fenomenal de repede. Parca mai ieri eram […]

Continue Reading