ย Are 7 luni si jumatate. ๐ Nici nu stiu cand a zburat timpul… ย ๐ Parca mai ieri era un ghemotoc mic si zburlit. Acum paseste si „coace” primii dintisori. Doi dintr-o lovitura. ๐ … si nici macar o lacrimuta nu a varsat. A avut trei nopti in care a fost mai agitat si a mancat mai mult, dat atat. Totul e atat de simplu acum. ๐ Imi aduc aminte, zambind, de primele 7 luni ale Mariei, atunci cand nesiguranta ne guverna viata. De ce plange? De ce s-a strambat asa? Cand incepem diversificarea? Cu ce o incepem? Ce recipiente folosim, cu BPA sau fara? Ce fel de lingurita? Care e programul „ideal” al meselor? Mananca bio sau ne aprovizionam, ca pana acum, din piata? Ii dam X aliment inainte de 8 luni sau nu? Folosim Y crema sau alegem un produs dintr-o gama BIO? Dar stai, ce inseamna BIO? Ce […]
Dragoste frateasca; cu iz de canibalism
Nici nu mai stiu cum sa reactionez… ma uimeste Vladimir care nu scoate nici un sunet. El chiar o iubeste… dar creste crezand ca asa e „normal” … si nu vreau asta….
Pretul fericirii
De data aceasta a fost nevoie numai de 80 si ceva de lei pentru achizitionarea cortului si de 5 minute de joaca frateasca. ๐ Iubesc zilele petrecute alaturi de ei! Cu tot nopti nedormite, eruptii dentare si tantrumuri! ๐
Saracul frate mai mic
E cand iubit, cand brutalizat… sau „decorat” cu site, oale, capace, mangaiat cu furculite, linguri, rigle…. totul menit pentru a ne testa limitele. Iar el rade… e tot un zambet cand o priveste pe sora cea mare. Te topesti de dragul lor. Inevitabil. Acum interactioneaza mai mult. El sta in fundulet si incearca sa ajunga la jucariile pe care domnisoara i le smulge din mana cu o viteza ametioare, numai pentru a le arunca mai departe de el… Dar il pupa si il mangaie; iar el nu plange… uneori o mai priveste dezamagit, iar ea rade triumfatoare. Si mie mi se rupe sufletul, zau. Nici o explicatie, pe nici un ton nu a avut efect… Nici o strategie… nimic-nimic. Interactiunile nu se limiteaza numai la gestica… deja vorbesc pe limba lor. ๐ -Aaammmiimmm. maaammmaaamm. aaaaammmmm. – Bebi, mei-mei. pe’na nani-nani. Iiiii!! Bebi, pe’te!!! Nu. -Aaabbbbeeee. Ihhhnnn-ihnnn. – Asa… cupu’tu. papi! […]
5 luni Vladimiresti
Ieri s-au implinit 5 luni de cand suntem patru. ๐ Mi-e greu sa descriu ce simt… la Maria ma entuziasmam la orice zambet… acum doar le savurez, dar ceea ce da cea mai multa savoare sufletelor noastre sunt interactiunile dintre cei doi. Sunt topita la propriu. Maria ma lasa masca in fiecare zi. Nu-mi vine sa cred ca fetita mea, cea care nici macar nu stie sa vorbeasca, este capabila de atat de multa iubire pentru fratiorul ei. Mi-e greu sa scriu doar despre el… inevitabil ajung la EI. ๐ Inima si creierul meu refuza sa ii separe. Pentru mine sunt un intreg, format din doua jumatati de dimensiuni diferite, dar totusi egale ca intensitate. Pentru a sarbatori cele 5 luni implinite, am inceput diversificarea…. laptele nu-i mai tine de foame decat maxim 2 ore… si vorbesc de 180 de ml; in plus, daca nu o incepeam eu, avea Maria […]
Prima raceala (serioasa) la dublu
Muci, tuse, febra. De ce mi-era frica, nu am scapat. Am bifat prima vizita la medic cu amandoi in calitate de pacienti si am ajuns acasa cu o jumatate de rucsac cu medicamente. Inca nu luam antibiotic si sper sa nu o facem in zilele ce urmeaza. Plansete, urlete pe fundal de aspirator conectat la batista bebelusului. Seringi dozatoare, nebulizator, doze distincte, tratamente total diferite – pana acum am reusit sa nu le incurc. ๐ Somnuri intrerupte de tuse, plansete si iar plansete. Consolam bolnaviorii si mergem mai departe. Stiam ca asta ma asteapta… Nu disper. Rad, dar nu e rasul meu. ๐ Ne „distram” indoor….ca pana Luni nu avem voie sa iesim din casa. Week-end placut! ๐
Gelozie?
… una dintre manifestari (cred eu): ย ย ย Desi nu sunt fan declarat al co-sleepingului, cele trei saptamani pe care Vladimir le-a petrecut departe de tot ceea ce inseamna caldura sufleteasca, ne-au facut sa ne reconsideram pozitia. La inceput dormea numai cu noi, si numai cu lumina sau televizorul aprinse; incet-incet am incercat sa il obisnuim sa doarma in patutul lui, dar nu a fost chip, asa ca am pus o masuta joasa langa patul nostru, iar el doarme acolo, in landou… Se pare ca prezenta micutului in camera noastra a aprins oarece beculete in mintea Mariei, care face tot ce ii sta in putinta pentru a petrece cat mai mult timp acolo …. saracul Vladimir, doarme in niste tipete si chiote greu de suportat pentru un adult. In ultima perioada, Maria se trezeste noaptea plangand si nu se linistste pana nu o luam cu noi in pat… Si am […]
La joaca
Spatiul in care se joaca inca arata ca dupa taifun… si din cauza de aplecari repetate nu prea mai pot sa strang in urma ei, dar n-am ce-i face. Mai strang si eu… il mai astept si pe Sorin sa vina, sa se ia cu mainile de cap, si sa stranga. ๐ Cred ca asta ii displace cel mai mult… dezastrul pe care il gaseste in casa. ย Sau in sifonier, printre camasile si tricourile proaspat calcate. ๐ … dar ii trece repede, atunci cand o vede cat e de fericita. ๐ ย ย Acum cateva imagini cu jocul ei preferat:
8 saptamani
Acum doarme in cosuletul lui, langa mine; zambeste in somn. O face des. ๐ As fi in stare sa il privesc ore intregi… fara sa ma satur, fara sa ma plictisesc! Zambesc nostalgic atunci cand ma gandesc cat am suferit de dorul lui in primele saptamani. Nu credeam ca DORUL poate fi ATAT de arzator; dureros… dar el sterge orice urma de durere. Nu mai am decat amintirea acelor zile, care probabil ca este intretinuta de conexiunea cu toate complicatiile mele. Suntem acasa de 5 saptamani… nici nu stiu cand au trecut… Cand a luat in greutate 1,4 kg? ย Cand i s-au bucalat obrajii, cand a facut cute pe maini si pe picioare? El e voinicul meu! Probabil ca e mai micut decat alti copii de varsta lui sau chiar mai mici, dar trage tare sa
Salutari… de ACASA!
๐ Nici nu pot sa descriu ce bucurie imensa este in sufletul meu… Suntem acasa!! Nici nu mai conteaza faptul ca trebuie sa merg zilnic la control – cel putin pana la sfarsitul saptamanii – important este ca am ajuns acasa. Ieri dimineata corabiile imi erau cam inecate iar astazi imi vine sa sar in sus de bucurie. Vladimir se obisnuieste incet-incet cu camera lui si cu toti membrii familiei iar eu ma obisnuiesc cu statul degeaba… adica mai fac cate un biberon, sau cate ceva mai usor, dar nu prea pot sa zic ca imi cresc copii…. Maria este deja cuprinsa de importanta rolului de sora mai mare si ori de cate ori il vede pe Vladimir ca nu mananca, fuge ii cauta suzeta si alearga sa i-o indese in gurita. De fiecare data, replica este aceeasi: „Bebe papa!” . Daca il aude prin statie ca plange, ea fuge […]