tata – Pagina 3 – COJOCARII

Fratii de varste apropiate – la joca

21 septembrie 2012 15 comentarii

Traversam o perioada ceva mai dificila… e frumos sa fi parinte. E frumos sa ai doi copii. E si mai frumos atunci cand iti simti inima pleznind de dragoste pentru ei… dar e cumplit de greu atunci cand trebuie sa fi arbitru la fiecare intractiune dintre copiii tai. Nu ii poti separa, pentru ca nu e firesc… nu te poti dedica mai mult unuia sau altuia, pentru ca nasti rivalitati… Oricat de mult am incercat sa ii explicam, in toate modurile posibile, Mariei ca Vladimir are nevoie sa fie protejat putin mai mult decat ea… … zilele noastre se scurg asa: Indiferent ce facem sau ce nu facem noi, Vladimir iese mai mereu sifonat din toate interactiunile lor. De cele mai multe ori este ranit fara intentie, dar sunt si cazuri in care Maria ii face rau intentionat… putine, e drept, dar exista…. Ma doare sufletul… si suntem aproape epuizati… […]

d'ale cojocarilor, Maria

Mama – fiica: ne disputam barbatii

18 septembrie 2012 30 de comentarii

A venit si ziua aceasta. Devreme. Mult prea devreme fata de ceea ce imi imaginam eu. 🙂 Maria nu a implinit inca 2 ani si jumatate… Contrar asteptarilor, primul barbat pe care si l-a revendicat nu a fost Sorin… ci Dragos (aka Gagos in limba marioreasca), cel care e responsabil de podoabele capilare ale familiei noastre. 🙂 „Disputa” a avut loc cam asa: {eu discutand cu Sorin il anunt ca vreau sa sun la coafor sa vad daca e Dragos acolo… in speranta ca va si avea timp de mine} {intervine Maria} – NUU! Nu a Gagos!! – De ce, mami? Merg si eu sa ma tund, sa fiu si eu frumoasa ca tine. (nota: ea tocmai fusese la coafor in urma cu 3 zile) – Nuu tundi! Nuuu frumoasa! {deja incepuse sa ma amuze indarjirea ei} – Uite, Maria, eu nu m-am mai tuns de multa vreme si parul […]

d'ale cojocarilor

Tranzitul intestinal la bebelusi

13 septembrie 2012 13 comentarii

Nu, nu mai am bebelusi, dar grijile prietenilor mei m-au pus pe ganduri, si am decis sa scriu, in speranta ca veti dori sa impartasiti experientele voastre legate de acest subiect. Poate ii vor ajuta…. pe ei sau pe alti parinti. Stiu ca pentru cei care nu au copii, discutiile de gen par cel putin ridicole, si ca noi, cei care nu avem altceva de facut decat sa studiem si sa dezbatem ore intregi continutul unui scutec (de unica folosinta sau refolosibil) parem cel putin dusi cu pluta, dar nu toti avem incerdere in noi si in instinctele noastre de parinti inca din prima secunda in care de trezim cu o mogaldeata in brate. Viata de bebelus e simpla… in cateva cuvinte, nu se rezuma decat la “nani, papa, caca”. Daca un copil le face pe toate acestea, parintii sunt fericiti si linistiti…. Dar daca apar probleme la unul dintre […]

d'ale cojocarilor

Biserica Ortodoxa Romana are intoleranta la copii?!

8 septembrie 2012 58 de comentarii

Nu sunt o fire extrem de bisericoasa, dar am totusi un dram de credinta. In Dumnezeu, nu in Biserica. Credinta mi-a fost insuflata de bunica mea. Ea ma ducea la biserica, ea m-a invatat sa ma rog si sa ma inchin. In copilarie ma ducea des la sluljbe.. iar mie imi placea. Pe masura ce am crescut am mai pierdut din legatura ce o aveam cu biserica, insa in ultimii ani, am inceput, cu pasi timizi, sa consolidez aceasta legatura. Merg si acum la aceeasi biserica la care mergeam in copilarie. Acolo am fost botexata si acolo mi-am botezat si eu copii. Acolo mergem la slujbe si acolo ii impartasesc…. Recunosc, merg la biserica putin impinsa de la spate de bunica mea…. dar merg cu sufletul deschis. De fapt o faceam. Pana azi. Astazi am mers la slujba cu intentia de a ii impartasi pe cei mici. De cum am […]

d'ale cojocarilor, Maria, Vladimir

Rodajul de parinte

6 august 2012 32 de comentarii

– Mama, Pisul! – Apa! Apica! – Pisul! – Papa! – A mamaia! -Pisul! – A mamimami. – Pisul! – A tata! – A mama! – Pisul! – A buca’tia! – Iau’t! – Lapte! – Pisul! – Pat! Totul a durat cateva ore… si s-a desfasurat pe fond de Vladi plangacios si suferind din cauza eruptiei dentare. Suntem zombi amandoi (si eu si Sorin)…. Vrem doar o noapte de somn. Una! … dar dorinta pare imposibila. E greu… Imi iubesc copiii, dar simt ca o iau razna. Imi vine sa vars de oboseala. Uneori chiar o fac. Sunt epuizata. Mainile imi tremura incontrolabil, iar gura imi este invadata de un gust metalic… Ochii-mi sunt injectati si la fiecare clipire, ustura. Mintea mi-e inceata…. Mi-e ciuda ca sunt doar

d'ale cojocarilor, Maria, Vladimir

Numai frate (mai mic) sa nu fii!

4 august 2012 24 de comentarii

Uneori ma distrez copios privindu-le joaca; alteori obosesc veghiindu-i si intrevenind sa il smulg pe (inca) firavul Vladimir din calea taifunului egoist si razbunator numit Maria; alteori ma topesc de drag privinu-i cum isi manifesta afectiunea unul fata de celalalt…. Dupa ce a testat tutu-ul pe Vladi, l-a luat ea la purtat, iar acum se invarte prin casa imbracata asa: … danseaza, face piruete si striga „Angirina…. Baririna…. Bavooo!” … si da, e aproape 14… si nici unul nu doarme. Maria pentru ca nu are chef, iar Vladimir pentru ca nu reuseste sa o faca in vacarmul produs de sor-sa.

d'ale cojocarilor

Il iubesc!

24 iulie 2012 6 comentarii

Astazi aniversam 3 ani de casatorie! La multi ani, noua! Pe vremea aceea nu stiam ce urmeaza…. Visam la o viata frumoasa; visam sa am copii… visam. Astazi traiesc visul alaturi de el. Si il iubesc! Il iubesc pentru fiecare surpriza pe care mi-o face, pentru fiecare noapte in care ma lasa sa dorm si se ocupa de copilul/copii care nu are/au somn. Il iubesc pentru fiecare scutec schimbat, pentru fiecare masa pe care le-o pregateste/serveste copiilor, pentru fiecare prima data pe care a incercat-o alaturi de mine, il iubesc pentru zilele in care m-a vegheat si s-a rugat pentru viata mea, il iubesc pentru fiecare strop de sudoare pe care l-a varsat pentru bunastarea noastra… il iubesc pentru ca nu uita sa fie barbatul cu care m-am casatorit! Sunt o femeie implinita si fericita. Din cauza lui! Si il iubesc si pentru asta! Langa el traiesc o viata mai […]

d'ale cojocarilor

Nucleul familiei

19 iunie 2012 12 comentarii

Inainte de a avea copii, am fost noi. Fara noi, nu erau ei.m Fara ei, noi nu am fi fost astazi ceea ce suntem…. Ne-am schimbat; am evoluat impreuna, insa nucleul familiei noastre ramanem noi. Armonia familiei noastre depinde de dragostea ce o simtim unul pentru celalalt, de felul in care ne intelegem si ne sustinem reciproc, de concesiile pe care le facem si de dorinta noastra de a depasi toate greutatile care ne apar in cale. Nu suntem perfecti si nu ducem o viata roz, insa ne iubim si asta ne facem sa vrem sa mergem mai departe impreuna in viata. Sunt cinica de felul meu… plus ca amandoi suntem la a doua casatorie…. asa ca acum stim ca trebuie sa muncim pentru a avea relatia pe care ne-o dorim. Cand incetezi sa lupti pentru dragoste e totul pierdut, iar divortul este de multe ori iminent. Negociem, facem compromisuri, […]

d'ale cojocarilor, Maria

Dialogurile Mariei

8 aprilie 2012 8 comentarii

🙂 A inceput sa dialogheze! 🙂 Cu noi, mai mult, cu strainii e mai timida… dar a inceput sa nu mai taca! La locul de joaca din Baneasa Shopping City, Maria a fost ajutata de un baietel cu vre-o 3-4 ani mai mare sa urce in Castel. Poate si singura (mai putin o „treapta”), dar la momentul intamplarii era deja obosita si daca baietelul s-a oferit, ea nu a refuzat. 😉 Saracutul s-a chinuit ceva sa ii arate mandrei mele cum trebuie sa faca si atunci cand vedea ca ea nu se conformeaza, o tragea el sus. Dupa ce au ajuns in varf, baietelul ii spune Mariei: – Of, nu esti buna de nimic Maria, spasita, raspunde: – Da! ……………… Eu: – Maria unde ai fost? Maria: – To’tu’. (adica tortul) Fusese plecata cu mama la o zi de nastere a unuia dintre prietenii ei. ……………….. Eu: Maria, cum o […]

d'ale cojocarilor

Bunica cu norma intreaga

27 martie 2012 11 comentarii

mai multe imagini gasiti aici: http://www.facebook.com/pages/punctfotoro/133330733411927 Ea e! Iar cojocareii sunt beneficiarii serviciilor de babay-sitting pe care bunica lor le presteaza. Cu dragoste. E drept ca inca avem multe puncte de vedere legate cresterea si ingrijirea copiilor total diferite, dar le depasim noi cumva. Important este ca ii iubeste … desi a iubi e putin spus. Piticii mei, deocamdata, sunt bucuria intregii familii. Nici nu s-ar putea altfel. Sunt singurii mini-omuleti din familie. Si cum bine spunea Andreea, It takes a village to raise a child. Si cu doi e la fel! Suntem fericiti sa avem o asemenea familie! … dar si asemenea prieteni… ca si ei ne ajuta enorm ori de cate ori ne reunim si suntem insotiti de copii. Eu am crescut la bunici. Tot in Bucuresti, dar la ceva distanta de casa parintilor. Pentru ca asa mi-am dorit eu. Bunicii lucrau inca. Copiii mei au sansa sa […]

« Anterior 1 234 5…7 Următor »