Joaca de-a mama cu blog

La inceput a fost un soi de terapie prin scris. Apoi, dorinta de a lasa ceva in urma…. un soi de jurnal de familie, pe care sa il citeasca atunci cand vor creste. Apoi a intervenit nevoia de informare si impreuna cu raspunsurile pe care le cautam, v-am gasite pe voi. Voi cei de acum, voi cei de atunci… Blogul a adus in viata noastra multi oameni complet necunoscuti care au reusit sa ne influenteze pozitiv, sa ne ajute sa ne gasim drumul si sa ne formam ca parinti. Multi dintre acesti oameni au ramas inca in vietile noastre, unii chiar si in offline. Acesta este castigul cel mai mare pe care il avem de pe urma blogului. 🙂 Au fost si „castiguri de scurta durata”: oameni cu care am rezonat numai pe perioade scurte de timp. Tot ca pe un castig ii privesc.  … cam asa se intampla si […]

Continue Reading

Primii pasi Vladimiresti

Gata! Am bifat si „premiera” primilor pasi facuti fara nici un fel de sprijin. S-a intamplat Marti seara, cand am fost la Ikea. Cavalerul meu a luat-o la sanatoasa explorand micutul loc de joaca din zona restaurantului. 🙂 Aproape ca alerga dintr-o latura intr-alta a locului de joaca tragand cu bucurie de toate „zanganelele” de acolo, iar Maria il privea fericita si il aplauda. Normal, ca nu am apucat sa fac nici o poza si ca nu am imortalizat nicicum momentul. Eram prea ocupati sa ne bucuram si noi alaturi de ei, insa imaginea acelor clipe ni s-a intiparit adanc in minte, iar amintirea este nepretuita. Avem doi copii umblatori!  😀

Continue Reading

Fie vreme buna

… fie vreme rea, piticii mei au un chef de joaca incredibil de mare. Firesc, dealtfel. Abia se obisnuisera cu iesirile prelungite in parc/curte si a venit vremea rea peste noi. Noroc ca sunt doi si, desi nu interactioneaza mereu, se antreneaza totusi unul pe altul „la joaca”. Chiar daca joaca lor implica de cele mai multe ori harjoneli si lupte pentru jucarii; si cam din toate interactiunile lor unul iese trosnit. … dap, a inceput si Maria sa si-o ia de la Vladi. Incerc sa moderez mai degraba decat sa intervin. Nu stiu daca e bine, insa nu vreau sa le dictez eu modul in care „trebuie” sa se comporte unul cu celalalt. Sper sa gaseasca singuri calea de mijloc. Eu imi propun numai sa fiu mereu acolo pentru a interveni doar in situatiile in care evenimentele degenereaza. Copii mei se dezvolta fenomenal de repede. Parca mai ieri eram […]

Continue Reading

Dilema caruciorului reloaded

Tocmai cand credeam si eu ca am inteles secretele alegerii unui carucior, mi-am dat seama ca nu stiu nimic. Nimic din ce imi trebuie acum.  … pentru ca acum trebuie sa ma orientez spre un alt carucior care sa ii faca bunicii drumurile spre parc mult mai usoare.  Maria are 1 an si 11 luni iar Vladimir, 7 luni si jumatate. Ne trebuie un carucior care sa ii acomodeze pe amandoi, cel putin in vara aceasta… Am luat in calcul si atasarea unei placi la caruciorul pe care il avem, dar Maria vrea si ea ce are Vladimir, asa ca ne va fi greu sa o convingem sa stea pe placa. Parcul e aproape. La Maria caruciorul sau luatul in brate, pot fi considerate mofturi. Mofturi pe care nu vreau sa i le refuz. E si un strop de gelozie si nu vreau sa o alimentez mai mult decat este […]

Continue Reading

Ce tie iti place…

……..fa-i si altuia. 🙂 Asta pare a fi deviza Mariei. Pasiunea ei pentru acoperitul capului cu diverse carpe sau cutii, e veche…. se pare, insa, ca tine mortis sa ii transmita aceasta pasiune si fratelui ei. Vladimir, nu pare forte incantat ce invatamintele pe care incearca sa i le transmita sora cea mare, dar e fericit, cand aceasta il impaca cu o partida de joaca pe roti; fiecare cu rotile lui. La noi sunt vesele zilele friguroase. 🙂 Ceea ce va doresc tuturor!

Continue Reading