Dialoguri Vladimiresti

Eu: Vladi, cum o cheama pe sora ta? Vladi: Malia. Eu: Maria si mai cum? Vladi: Si ca pi mini. _________________________ Vladi: Mami, m-a suparat tataia. Eu: De ce, Vladi? Vladi: Am batut pe Malia cu batu la cap. _________________________ Vladi: Dena, nu mai sunt apa in tica. Dai apa lu mie? _________________________ Vladi (aude o sirena a unei ambulante): Hi, savarea! Malia, ti ia pi tini! _________________________ Vladi: Dena, m-a luat Solin apa! M-a luat Solin apa! Eu: Vrei sa bei? Vladi, plangand: Nu. Sa dau pi gios. ________________________ Eu: Vladi, ce faci acolo? Vladi: Ma ut a fim, ca babatii! _________________________ .. in rest, multe – uneori enervent de multe – „ce ie ata”? De minim 5-6 ori pentru fiecare obiect nou. Daca gaseste obiecte identice intreaba de minim 5-6 ori pentru fiecare dintre ele.  

Continue Reading

Metrul IKEA doborat! Dubla II

Se pare ca doi ani si cinci luni este varsta la care copiii mei reusesc sa atinga bariera celor 94 de centimetri impusi de IKEA pentru accesul la locul lor de joaca. Pe 28 August 2012, Maria intra triumfatoare in incinta locului de joaca de la IKEA. Pe 28 Decembrie 2013, Vladimir a atins si el pragul celor 94 de centimetri si a pasit triumfator in incinta locului de joaca in uralele sora-sii care striga cat o tineau plamanii: „Ai crescut, micutule! Ai crescut mare!” Parca nu ii venea sa creada ca e adevarat atunci cand i s-a permis sa intre in incinta locului de joaca… Pasea temator, uitandu-se in ochii supraveghetoarei, asteptand parca sa fie tras inapoi. Cand si-a dat seama ca nu il va da nimeni afara, a fugit direct in incaperea cu bile si a plonjat fericit printre ele! Greu s-a lasat scos de acolo la expirarea […]

Continue Reading

Arsura corneeana

Remuscari inca mai am.. desi nu in mana mea se afla tigara ce i-a ars corneea, tot ma simt vinovata: ca nu am intervenit la timp, ca …..  Sunt multe motive… Sunt mama lui si in timp ce se juca la 30 de cm de mine i-a fost arsa corneea. Nu am nici o scuza… desi, daca incerc sa gandesc logic, imi dau seama ca nu aveam timp de reactie… dar cand esti parinte si ai puiul ranit, logica nu prea e un punct forte; in cazul meu asa e. S-a intamplat seara, pe la 20:30… in timp ce, in joaca, a incercat sa se joace „bau” cu o prsoana ce nu era atenta la el…. si avea o tigara aprinsa in mana. Sorin nu era acasa… A inceput sa planga instant… am incercat sa il linistesc… totul s-a intamplat atat de rapid, incat  nu mi-am dat seama ce s-a […]

Continue Reading

24 e numarul ce-mi place.. azi.

Au trecut  24 de luni (hmmm… de obicei le masor varsta in ani, dar nu-mi da pace melodia Anei Lesko)…. 24 de luni Vladimiresti. Nu stiu cand a trecut timpul acesta… Nu imi vine sa cred ca zburlitul meu mic a facut 2 ani. Mi-e greu sa vorbesc despre el… doar despre el. Sunt multe de spus despre cum a crescut Vladimir in acesti 2 ani, insa nu ma pot rezuma numai la el. Vladimir a crescut impreuna cu Maria si, oricat de mult as vrea, nu pot sa o exclud pe printesa-cheliuta (asa isi spune acum) din „poza”. Voi reveni curand pe subiectul „cum cresc copiii nostri si noi alaturi de ei”. Sa ne traiesti sanatos, Vladi!  

Continue Reading

Vladimirul la 1 an si 10 luni

Nu i-am mai dedicat o postare in intregime de foarte mult timp. O merita, asa ca scriu acum. Nu vorbeste. Bajguie ceva pe limba lui. Cunoaste cateva din cuvintele de baza dar reuseste sa se faca inteles. Cel mai des auzim de la el: mama (dah, e mamos), tata, tataiii, ma-ma-ie, tita, a cadut, nu voie bate (asa ne cere sa il lasam jos din brate), a ma (a mea), apu (apa), papa (mancare), dai (da-mi), matete (mickey mouse), pa pa (la revedere). Are o personalitate puternica si a inceput sa protesteze vehement atunci cand nu primeste ce isi doreste. Are o energie debordanta si are un stil de viata disciplinat; mananca regulat, nu prea face nazuri la mancare, isi respecta orele de somn cu sfintenie. Ora 22:00 nu il prinde treaz decat in situatii exceptionale (gen eruptii dentare). Isi iubeste sora dar a inceput sa se impuna violent in […]

Continue Reading

De ce-uri

– Maria, vrei sa mergi Duminica la teatru? – hmmm.. Ce teatru, mamico? – Scufita Rosie. – Mie ma pace albastul. – Albastrul e o culoare frumoasa; la fel si rosul, iar Scufita din piesa la care mergem e Rosie… Si de data aceasta va merge si Vladi cu noi. – Nu vreau sa merge Dadinir! – Maria, dar el a crescut si acum ii face si lui placere sa petraca timp cu noi, iar mie imi place tare mult cand sunt cu amandoi. – Te iubesc, mami! – Si eu va iubesc pe amandoi. – Nu vau a teatu. – Bine, atunci voi merge impreuna cu Vladi.  – Nuuuu! Cu mine! – Bine, vom merge toti trei. – Auzi, mamico, da’ de ce megem a teatu? Ce ma tebuie mie cuturalizare?! … Ai dreptate, Monica… e energie pura! 🙂 Mi se intampla din ce in ce mai des sa […]

Continue Reading

Fericire la indemana

  Fericirea nu are nevoie de jucarii scumpe. Creativitatea nu se dezvolta cu gadgeturi. Copiii mei incep sa fie fericiti ca se au unul pe celalalt, iar noi suntem in al noualea cer. Ce daca avem peretii desenati? Ce daca jucariile sunt, cel mai adesea, uitate intr-un colt al camerei lor? Un scaun rasturnat si niste haine insirate pe jos fac cat 10 bucatarii de jucarie.

Continue Reading

Prima zi – concediu

N-am dubii ca fii-mea ma vrea acasa. 🙂 Desi nascuta primavara, corpul ei traieste la temperaturi caniculare chiar si pentru zilele de vara. O tine numai in +39. Febra mai cedeaza la antitermice.  Gatul e rosu, spune ca „ma doare ochii”, e infundata, uneori spune ca o doare capul, e infundata si tuseste rau. Pediatrul a recomandat antibiotic. Eu am decis sa mai astept pana maine cand am reusit sa gasesc un loc la ORL la Regina Maria. Vladimir rezista! Ca urmare a celor relatate mai sus, prima mea zi munca a debutat cu un concediu pentru oblojirea copilului bolnav.

Continue Reading

Avispuse lu’…

Nu stiu daca va este sau nu cunoscut termenul de „avispuse” dar eu in copilarie il auzeam destul de des. Era un soi de avertisemnt ca urma sa fi parat cuiva. Nu credeam sa vina la noi in casa vremea parei atat de repede, dar iata ca piticii mei au tinut mortis sa ma uimeasca iar. Ajung acasa de la „titiciu” meu si ii gasesc pe amandoi cu mucii pana in brau si infundati de nu-i mai recumnosteam. Ne pupam, ne dragalim – ritualul de sosire acasa – dupa care ii iau la alergat sa ii sterga la nasuri. Chiraiala, urlete, plansete… Vladimir inca se lasa fraierit usor.. cu Maria nu-mi mai merge… Fugea de ziceai ca ii iau foc talpile. Se ascundea in sulapuri, sub paturi, sub mese… Abia am

Continue Reading

Cu Vladimirul la tuns

„Dadinir s-a tundat. Si eu m-am tundat. Si mama. Ezact ca mine!„ Cuvintele de mai sus sunt de la Maria citire. Azi „ne-am tundat” toti trei. Mai lipsea Sorin si      ceream un family pack la Corabia Piticilor.  🙂 Acum realizez ca nu au asa ceva in oferta. Nu ar strica sa existe. 😛 A fost primul tuns la frizer pentru Vladi. A stat exact cum a fost pus. Nu a comentat nimic, nu a scancit, nu a protestat… e clientul perfect pentru un frizer care se ocupa preponderent de copii. La final a primit in dar o masinuta pe care a tinut-o strans in brate mult timp dupa ce am ajuns acasa. Sincer, chiar nu ma asteptam sa avem parte de o experienta atat de buna din prima. 🙂 Maria nu si-a dezmintit pasiunea pentru „Gagos” … tot indragostita de el e, asa ca si tunsul ei a […]

Continue Reading