Primul concediu in patru (I)

Sunt multe de povestit despre prima noastra vacanta in patru. .. de fapt in sase, ca am fost binecuvantati sa putem pleca impreuna cu parintii mei. Altfel eram praf. Motivele le explica tare bine Ada in ultima ei postare. Voi detalia si eu experienta noastra… in zilele ce vor urma; hotelului ii voi dedica o postare separata – o merita din plin.

N-a fost un concediu de vis, dar nici de cosmar (noroc cu parintii mei). Am supravietuit; si copiii, si bunicii, si noi.

E greu sa pleci la drum cu un copil de doi ani si cinci luni si un altul de un an si o luna.  Vacanta a fost de fapt numai o supraveghere continua a celor mici. Totul s-a invartit in jurul lor. .. dar asa e fierasc sa se intample atunci cand ai doi copii mici care mai au si varste apropiate.

Au ajut grija sa recupereze tot timpul pe care il petrecem departe de ei atunci cand suntem la joburi.

Ne-au acaparat si si-au revendicat „drepturile” intr-o maniera ce m-a emotionat… Abia acum am realizat cat le lipsim…

Pe rand, sau impreuna, timpul nostru s-a scurs cam asa:

Nu avem nici o poza impreuna. Avem mai putine poze decat ne-am fi dorit… dar era greu sa umblam mereu cu aparatul dupa noi, and trebuia sa stam sa alergam in permanenta dupa cei mici. Amintiri avem multe. Si vreau sa le scriu… sa nu se uite.

.. in plus, poate vor fi utile si altor experientele noastre. Avem tone de „asa nu”-uri.

Articole pe aceeasi tema

17 comentarii

  1. Pot doar sa-mi imaginez 🙂 Sunt convinsa ca a fost si amuzant si obositor
    De serviciile hoteliere sunt intotdeauna interesata, astept postarea

    1. @Hapi, au fost momente amuzante, momente gen „rasu’ – plansu’ „, dar si cateva momente relaxante… Am scris si despre locatie. .. care e a TUI-ului. Daca ai chef, imi povestesti si mie cum e perceput TUI-ul printre nemti?

  2. Foarte frumoase fotografiile…. Cei mici sunt frumosi tare, pacat ca ei nu retin totul, poate doar fotografiile sa îi faca cand vor fi mari sa îsi aminteasca. :))

    1. @Minnie, sper. … desi mi-e frica de formatul digital.. tot zic ca voi printa din poze, dar nu apuc niciodata… sper sa nu mai zabovesc mult. ar fi cumplit sa raman fara ele…

  3. Eu am doar unul si tot mi-a fost greu, de cate ori am plecat pe undeva. Dar nu mi-a parut rau nici o clipa. Am atat de multe amintiri dragi, avem atatea intamplari haiose sau chiar si mai putin haioase de povestit. Sunt foarte frumosi copiii tai.
    Vreau si eu cu picioarele in nisipul fierbinte. :((

  4. Felicitari!Ati trecut cu brio de primul nivel al jocului:))Pozele sunt tare faine,chair daca nu sunteti in formatie completa.Anul viitor cu siguranta va fi si mai bine,crede-ma pe cuvant.Va pup!Sunteti tare haiosi,mai ales mami-barcuta de salvare;)

  5. Pozele spun ca a fost minunat. Stiu cum e sa pleci doar cu o piticanie dupa tine. E greu, dar nu imposibil. Si daca stau si ma gandesc mai bine si mai profund, fara ea vacanta nu ar fi fost la fel de frumoasa. Mereu eram in priza, mereu ceva de urmarit. Singuiri ne-am fi plictisit.

  6. Sigur următoarea vacanţă va fi mai bine! Mai cresc şi ei! Important este că aţi fost împreună! 🙂

  7. Hahahaaa,ce simpatici sunteti! Faine pozele,iar de copii ce sa mai zic…au crescut mari si frumosi!O sa-ti aduci aminte cu drag!Pana la urma concediul a fost pentru ei 🙂 !Va pupic !

    1. @Camelia, pai cam asta a fost laitmotivul concediului. Unde era unul vroia si celalalt. In apa sau pe uscat, napadeau de noi si se luptau pentru „suprematie” … saracul Vladi, de cele mai multe ori ceda… intelegea ca nu are rost sa se puna cu sor-sa, care era intr-o dispozitie de zile mari – ne-a tinut numai in crize. Din orice se nasteau frustrari si ambitii si totul se las cu rauri de lacrimi si tipete ca la balamuc.