Tata si fata (II)

Continuand mini-seria discutiilor dintre tata si fiica, revin cu inca un episod: In timp ce incercam sa o alaptez pe Maria, taticul isi privea mandru odorul cum infuleca cu pofta putinul lapte pe care il produce fulga ei. Mariei, plina de energie, dar si infometata in acelasi timp, ii este distrasa atentia de la activitatea de baza, de catre taticul care se transformase intr-un suporter infocat si nu mai contenea cu laudele si incurajarile la adresa copilului. Si cum tatal statea chiar in fata noastra, Maria a facut ceea ce era si logic sa faca: a intors capul, uitand sa deschida gurita si sa elibereze „sursa de lapte” de care tragea de parca ar fi fost elastic ­čÖé Eu: Aaauuuu! Maria n-avea nici o taina si intorcea capul in continuare. Tatal: Maria, ce faci? Pai eu iti stric tie jucariile?? Las-o pe mama, nu-i face rau! Si inca una, dar […]

Continue Reading

Tata si fata (I)

Dintotdeauna am auzit in juru-mi discutandu-se despre relatia dintre tata si fiica. Atunci cand am aflat ca vom avea o fetita, toti apropiatii ma incurajau spunandu-mi ca zilele-mi de glorie imi sunt numarate; ca imediat ce tatal isi va tine fata in brate se va indragosti lulea! Stiam … si eu sunt fata, si am un tata… dar acum sunt si mama, si acum inteleg mai bine ce a fost in sufletul mamei mele. Asta e! Sunt ai mei, si ii iubesc pe amandoi! Si tocmai pentru ca ii iubesc atat de mult, am decis sa incep o mini-serie in care sa notez discutiile grele pe care le poarta, deocamdata, doar tatal cu fiica. Filozofie grea, nu altceva! ­čśë Le vreau asternute pentru ca imi sunt tare dragi discutiile lor si nu as vrea sa le uit. In plus, trebuie sa stie si Maria ce filozof era tati, nu? Pe […]

Continue Reading