„Admiterea” la pregatitoare (II). Plus „my two cents”

Anul acesta reluam emotiile de anul trecut legate de „admiterea” in grupa pregatitoare. Sunt mai relaxata in ceea ce priveste acceptarea lui Vladimir la o scoala din afara circumscriptiei noastre intrucat anul acest deja ne incadram la o categorie ce va beneficia de prioritate: bifam pe formular casuta cu „Există frate/sora în tabelul de la punctul 4 care este înmatriculat(ă) la unitatea școlară la care se dorește înscrierea, aflat(ă) la poziția: ” … Totusi, asta nu inseamna ca nu am emotii; pentru el. Vladimirul nostru este total diferit de Maria, iar daca la ea nu mi-am facut griji in privinta invatatoarei la care urma sa fie repartizata pentru ca ma convinsesera toate si pentru ca Maria mea este un copil extrem de adaptabil si de sociabil, in ceea ce il priveste pe Vladimir lucrurile nu mai stau la fel…

Este timid si retras in relatia cu adultii. Faptul ca educatoarea lui de la gradinita era convinsa, dupa trei zile, ca Vladimir nu stie sa vorbeasca spune multe… Desi au trecut 3 ani de atunci, Vladimir nu s-a schimbat mai deloc in relatiile cu adultii… rar se gaseste cate un adult pe care sa il salute mai devreme de a 5-a sau a 6-a intalnire… Anul acesta m-am inrolat grupului de mame care vaneaza invatatoare. Macar pentru perioada de acomodare si tot imi doresc sa fie repartizat in gupa celei pe care o consider suficient de rabdatoare sa il ajute sa depaseasca etapa acomodarii cu scoala… Stiu ca exista riscul ca cererea mea de repartizare la o anume invatatoare sa nu fie luata in seama… In cazul acesta ne va fi mai greu dar cumva vom face fata.

sursa foto: rasunetul.ro

Spun macar pentru acea perioada intrucat vanatoarea de invatatoare nu este intotdeauna o carte castigatoare. Opiniile ce construiesc reputatia unei invatatoare nu sunt intotdeauna ale unor parinti ce gandesc asemenea noua si realitatea ar putea naste dezamagiri. Daca totusi sunteti printre norocosii ce nu ajung sa fie dezamagiti, atunci exista riscul ca ceva neprevazut sa se intample si omul ales sa nu mai predea la clasa copilului… saptamana trecuta am asistat la verbalizarea neputintei (sau poate chiar frustrare) unei mame ce a ales si, dupa primul semestru, la clasa copilului sau a ajuns un alt invatator… nedorit dar si stanjenitor momentul…

Dupa experienta primului an de parinte de scolar, tot ce as putea spune unui parinte este sa aleaga intai scoala si abia apoi invatatorul. Este foarte important ca parintele sa rezoneze cu modul in care conducerea unei scoli isi exercita atributiile. Oricat de bun ar fi un invatator acesta este doar un membru al unei echipe a carei directie este stabilita de conducere…

Aveti incredere in intuitia personala si, nu in ultimul rand, luati in calcul si „chimia” copilului cu dascalul ales! Ce e bun pentru unii nu e neaparat bun pentru toti!

Bafta sa avem!

Articole pe aceeasi tema