A demonstrat ca se poate! Si fara cazaturi! De cand si-a descoperit pasiunea pentru mersul in galosii bunicului, face mereu ture prin casa incaltata asa. Mai cade, se ridica si isi continua drumul. Oare ce i-o placea atat??
La joaca
Spatiul in care se joaca inca arata ca dupa taifun… si din cauza de aplecari repetate nu prea mai pot sa strang in urma ei, dar n-am ce-i face. Mai strang si eu… il mai astept si pe Sorin sa vina, sa se ia cu mainile de cap, si sa stranga. 🙂 Cred ca asta ii displace cel mai mult… dezastrul pe care il gaseste in casa. Sau in sifonier, printre camasile si tricourile proaspat calcate. 😀 … dar ii trece repede, atunci cand o vede cat e de fericita. 😉 Acum cateva imagini cu jocul ei preferat:
Artista familiei
Pana acum acest titlu era detinut cu onoare de sora din dotare, insa Maria ameninta sa ii ocupe aceasta pozitie. Sor-mea in copilarie picta geamul usii de la baie Picasso-like (uf, ce rau imi pare ca nu am o poza… intre timp ne-am mutat din acea casa), iar Maria a atentat la pereti. … probabil nu i-a placut sa ii vada asa albi si s-a hotarat sa adauge o pata de culoare; un pic de albastru, si nu de Voronet ci de pix. 😀 … ma bate gandul sa cumpar o galeata de vinarom alb sa dau peste aceasta prima incercare si sa o las sa se joace cu niste culori pentru dactilo-pictura. 😀 😀 😀 …. dar numai sub „indrumarea” maestrei (sor-mea) si cu acordul lui Sorin… Ar fi tare sa fie de acord! 😀