Mariuta mergatoare
Nu credeam sa ajungem atat de repede la aceasta postare, insa Maria se incapataneaza sa fie grabita in toate. Seamana cu mama ei, mi s-a zis. 
Sambata, dorind sa profitam de vremea frumoasa, am plecat la plimbare in parcul din apropiere. Doar noi doua, deoarece taticul Mariei a avut ceva treaba la servici . 
Ritualul plimbarilor noastre in parcul Bazilescu presupune o tura de parc, eventual o oprire la privit de catelusi (la cutudrom) si in cele din urma poposim la locul de joca destinat piticilor (parcul are 3 locuri de joaca, fiecare cu leagane si centre de activitati specifice unor grupe de varsta).
Plimbarea noastra de Sambata nu anunta nimic extraordinar. Am urmat ritualul plimbarii, si ajunse la locul de joaca am dat pitica jos din carucior si ne-am indreptat spre caluti (cei din lemn ce au ca baza un arc mare), de la caluti mi-a aratat ca vrea la centrul de activitati – cel cu topogan, scari, tuburi, turnulete si poduri de sfoara. Acolo este mereu plin de copii, iar pitica noastra adora sa fie in mijlocul lor. 
Rade, chiuie, aplauda, ii mangaie, ii cheama la ea… e innebunita dupa copii. De data aceasta, Maria a pus ochii pe Carina, o fetita delicioasa in varsta de zece luni, care stia sa mearga binisor si, tinuta de mamica ei, inconjura centrul de activitati, luand la rand toate panourile acelea rotative cu stegulete, fructe, animalute sau obiecte. Urmarind-o cu atentie, Maria si-a manifestat prin chiuituri si topaituri intentia de a i se alatura Carinei la invartitul jucarelelor. Mi-am zis ca nu e un capat de tara daca o las putin jos sa se joace si ea la panou… Si nu a fost. Cum s-a vazut jos, Maria s-a prins cu o manuta de marginea superioara a panoului iar cu cealalta invartea, concomitent cu cealalta fetita, la jucarele. S-au jucat asa pret de cateva minute… chiar m-a surprins faptul ca a reusit sa stea in picioare atata timp fara pic de sprijin din partea mea. In timp ce Maria invartea la jucarelele de pe panou, Carina a parasit-o de cateva ori, revenind totusi, spre fericirea Mariei. A revenit, pana cand atentia i-a fost captata de leaganele aflate pe marginea locului de joaca. Atunci, Maria a simtit ca micuta ei prietena nu va mai reveni si o cauta dezamagita cu privirea… nu mult. Hotarata, m-a prins de mana si a inceput sa mearga in directia Carinei. 
Acestia au fost primii pasi ai Mariei… nu stiu cati. Eram prea emotionata sa ii numar, dar a mers cam 6-7 metri. … sustinuta de mine, dar a mers. M-am bucurat, apoi m-am intristat, stiind ca nu are voie sa mearga…
De atunci merge zilnic. Se lasa cu scandal mare daca nu o sustinem la mers atunci cand isi doreste. E tare fericita in tarc, deoarece acolo nu are nevoie de noi. Se tine de marginea tarcului si da ture pe toate laturile. Daca avem nesabuinta de a incerca sa o punem in fundulet, se lasa cu scandal monstru: tipete, nervi, lacrimi de crocodil… iar cand reajunge in picioare, fata i se lumineaza si incepe sa rada cu pofta.
Nu au fost gasite postari asemanatoare..
Loading ...
oho, grabitilor….si smaranda merge pe langa mobile cu maaaare viteza, dar nu vrea tinuta de maini
[Reply]
g.cojocaru Reply:
November 9th, 2010 at 23:18
@maria coman, nu o pot tine locului decat legata
… dar si asa vor ramane lacrimile si urletele. Daca ea vrea si poate, n-are decat. Acum lucreaza la tehnica de pasire – are un mers de piti si pune piciorusele unul in fata celuilalt .. iar uneori se calca singura 
[Reply]
Hip, hip, uraaa!!!!!!!
[Reply]
g.cojocaru Reply:
November 9th, 2010 at 23:20
@Adela Onete, multumim!
[Reply]
[...] Mariuta mergatoare Tue Nov 09, 2010 20:56 pm Nu credeam sa ajungem atat de repede la aceasta postare, insa Maria se incapataneaza sa fie grabita in toate. Seamana cu mama ei, mi s-a zis. Sambata, dorind sa profitam de vremea frumoasa, am plecat la plimbare in parcul din apropiere. Doar noi doua, deoarece taticul Mariei a avut ceva treaba la servici . Ritualul [...] [...]
Felicitari pentru noul prag depasit
[Reply]
Felicitari!!!!Ti am zis eu ca Maria e pusa pe treaba
!Bravo pt noul progres!
Pupam fetele!
[Reply]
g.cojocaru Reply:
November 10th, 2010 at 01:06
@povesteadarieinicole, multumim, multumim. … dar am mai bifat unul. probabil maine vine si consemnarea.
… in cazul celui din urma te consider autor moral 
pupam
[Reply]
bravo, spor la cercetat!
[Reply]
g.cojocaru Reply:
November 10th, 2010 at 01:03
@Oana, multumim.
dar pana la cercetat cred ca mai avem ceva de facut… cred ca trebuie sa trecem prin capitolul cazaturi, ca deocamdata, chiar daca oboseste sau daca ajunge intr-o situatie ce nu-i perimte continuarea drumului se aseaza tacticoasa in fundulet si asteapta.
[Reply]
Aplauze multe,era de asteptat,asa ca pazea mami,acum e acum!Pupam piciorusele nazdravane si miscatoare.
[Reply]
g.cojocaru Reply:
November 10th, 2010 at 12:45
@Beatrice, asteptam noi momentul asta… dar nu chiar atat de devreme.
Dar daca ea a vrut asa… n-avem ce face si ne supunem. 
Pupacim si noi.
[Reply]
Felicitari!
) Asa surprize frumoase sa iti tot faca Mariuta ta. Te pup cu drag.
[Reply]
g.cojocaru Reply:
November 10th, 2010 at 12:47
@BB la Bord, multumim. Dar nu pot spune ca este o surpriza frumoasa… din cauza displaziei, nu prea ma pot bucura cum ar fi normal de aceasta etapa a piticei.
Pupacim si noi.
[Reply]
Felicitari,mamico!Si muschi puternici!Si rabdare,ca vei avea mare nevoie!Pupam Maria precoce!
[Reply]
g.cojocaru Reply:
November 10th, 2010 at 12:49
@Oana Dumitriu, las’ sa vina toate, ca eu le astept!
Pupam si noi.
[Reply]
Bravoooo!!! (acum o sa va apucati sa o vanati cand merge, sa o filmati pentru posteritate
))
[Reply]
g.cojocaru Reply:
November 10th, 2010 at 13:45
@Zu, regret enorm ca nu am apucat sa imortalizez acei primi pasi, insa cum micuta noastra domnisoara nu prea are chef de mers decat atunci cand suntem doar noi doua, mi-e greu sa o imortalizez.
[Reply]
Felicitari pentru micuta Speedy Gonzales!
De acum , mamico , tine-te alergatura dupa micuta atleta!
[Reply]
g.cojocaru Reply:
November 10th, 2010 at 17:18
@Ana-Maria, multumim frumos.
Nu ma plang de alergatura, pentru mine are eficienta dubla: copil fericit si mama in forma. 
Va imbratisam cu drag.
[Reply]
Wow, felicitari pentru primii pasi! Cat are Maria acum? Are 8 luni? Cum mai stau lucrurile cu displazia?
[Reply]
g.cojocaru Reply:
November 10th, 2010 at 17:43
@mariamirabela, multumim frumos.
Are abia 7 luni si jumatate…. iar displazia evolueaza in directia buna insa nu trebuie sa forteze (aici intra si mersul). Ne ajuta mult de tot Manduca, in care are o pozitie ce ajuta la corectarea displaziei. Trebuie sa revenim la control peste o luna si un pic.
Pupacim
Pupam bobusorul plangacios si va dorim acomodare cat mai rapida si usoara. Am citit dimineata postarea voastra insa nu am apucat sa va scriu nimic, dar pana diseara mai ajung eu pe la voi.
[Reply]
Bravo MAria! Felicitari:)
mami, pregateste-te de alergat dupa pitica:))
[Reply]
g.cojocaru Reply:
November 10th, 2010 at 17:44
@roxana, multumim!
Nici ca imi doream altceva! Intampin cu bucurie orice noua etapa din viata noastra in 3. Mi-e drag de mor sa petrect cat mai mult timp cu pitica… si daca asa inseamna sa alerg dupa ea, o voi face cu placere. 
Pupam.
[Reply]
[...] Posted by g.cojocaru on Nov 10, 2010 in Maria | Subscribe E clar! Maria noastra e din ce in ce mai pusa pe treaba. … Dani, ai avut [...]
Bravo. Sa va tineti bine, incepe o perioada frumoasa, dar grea.
[Reply]
g.cojocaru Reply:
November 10th, 2010 at 17:47
@catalina, multumim ca ti-ai facut timp sa ne spui o vorba buna.
Acum fugi si da iama in magazine ca abia astept sa mai citesc despre aventurile voastre acolo. 
Pupam.
[Reply]
ei asta da mare veste! am auzit de ceva timp cum că fetiţele ar fi mai harnice şi ar merge mai repede în picioare decât băieţeii de aceeaşi vârstă, însă până acum nu credeam
[Reply]
g.cojocaru Reply:
November 11th, 2010 at 02:53
@juniorul, nici eu nu cred in teoria aceasta cu baietii si fetele. Cred ca tine de fiecare organism in parte, de ritmul de dezvoltare al “atributelor motrice”, de constitutie…. Multa bafta la pasit!
[Reply]
[...] încep să fac primii paşi în rotobil sau sprijinit de mami şi tati. Vreau neapărat să o iau înaintea Măriucăi, ea deja a păşit câţiva [...]
[...] pare ca mersul pe care il experimenteaza zilnic pana la epuizare si noptile nedormite si-au pus amprenta pe [...]