– Vecine, ai sa-mi dai si mie o cana de zahar? Cati dintre voi nu ati auzit macar o singura data aceasta intrebare in copilaria voastra? Fie ca era vorba de o cana de zahar, de sare, de ulei, o scula mentru mesterit prin casa sau de te miri ce altceva, cand iti lipsea ceva din casa, salvarea era la vecini. Tot cu vecinii imparteai un blid de mancare sau o prajitura de casa… Vecine! era cel mai des uzitat apelativ pe care il auzeam in copilaria mea… De cate ori nu am batut la usa unui vecin cu un blid aburind: „M-a trimis mama sa va aduc asta”… si de cate ori nu am
Copiii dusi si adusi
Nu cred ca e o surpriza pentru nimeni ca vietile ni se deruleaza in ritm fast-forward. Suntem mereu pe fuga, mereu pe drumuri. Multe dintre aceste drumuri au ca tinta scoala copiilor sau un eveniment dedicat lor, un atelier, un curs… Noi folosim aproape in exclusivitate masina. E mai comod, mai rapid, ne ofera o independenta mai mare. In plus, zona in care locuim nu e foarte bine conectata de restul orasului prin mijloacele de transport in comun, asa ca masina e chiar o necesitate. Uneori necesitatea se mai strica si astfel esti obligat sa apelezi fie la mijloacele de transport in comun, fie la un taxi. Asta s-a intamplat zilele trecute cand tatalui meu i s-a stricat masina in fata scolii Mariei. A fost sa o ia si nu a mai pornit. Cu masina stricata si cu Maria de mana nu a avut timp sa stea sa incerce sa […]
Sanatatea lor. Dorinta mea cea mai arzatoare.
Anul acesta a fost un an cu destul de multe incercari pentru ei… Au trecut prin multiple infectii streptococice, viroze, otite, o pneumonie Vladimir si doua Maria si multe episoade de febra mare (39-40) fara cauze determinate (bazate pe examinari multi-disciplinare si analize de laborator). Cu exceptia penumoniilor toate au fost recurente… in ultimii 3 – 4 ani au fost multe zeci de astfel de episoade. Am imbatranit accelerat cu fiecare astfel de episod prin care au trecut. Imi este teama sa numar cate doze de antibiotic au luat in acesti ani sau de cate ori au fost radiati. In primavara, dupa prima lor pneumonie m-am panicat. Rau. Ii vedeam ca sufera si nu puteam sa ii ajut. Imi venea sa ii bag intr-un glob de sticla.. sa ii pot proteja. Le-am facut (la cerere) analize peste analize si toate erau ok. Le-am testat inclusiv imunitatea si totul a fost […]
Prima luna de prima scoala
A trecut multa vreme de cand nu am mai scris nimic… s-au intamplat atat de multe incat nici nu stiu de unde sa incep… Aleg sa povestesc despre prima luna de scoala a Mariei intrucat imi doresc ca acest moment sa nu se piarda… Fata mea, unul dintre cei mai dezinvolti copii din cati cunosc… exagerat de dezinvolta uneori. Astepta prima zi de scoala cu nerabdare. Am reusit sa o implicam in decizia de alegere a scolii si astfel am crezut ca ii va fi mai usor stiind ca este alegerea ei (insuflata de noi, dar astea sunt detalii). Toata vara si-a facut planuri si vorbea necontenit despre scoala… si a venit si ZIUA… Pe drumul spre scoala a fost usor abatuta dar si-a revenit repede cand a ajuns la locul de joaca din incinta scolii; noi eram mai mult melancolici dar si putin emotionati. Nu cred ca poti ramane […]